Ce este autismul?

Autismul este o boala ce poate afecta comportamentul unui copil, modul in care acesta gandeste, comunica si interactioneaza cu ceilalti. Copiii care sufera de autism sunt afectati in mai multe feluri. Unii dintre acestia au doar simptome blande incat se pot dezvolta si pot trai independent, in timp ce altii pot avea simptome severe si au nevoie de ingrijiri speciale. Aceasta tulburare este mai comuna la baieti decat la fete si este de obicei diagnosticata la varstele cuprinse intre 15-36 luni, desi simptomele pot aparea mai devreme. Ce este autismul? Autismul este o tulburare a spectrului, insemnand faptul ca acesta afecteaza copiii in diferite moduri, la diferite grade de severitate, cu privire la abilitatea de a comunica, de a se gandi si de a interactiona la nivel social. Deoarece nu exista nimic anormal cu privire la partea fizica a unui bolnav de autism si deoarece copiii se dezvolta fiecare in felul sau, tulburarea poate fi greu de recunoscut. Autismul este caracterizat de: • Probleme de comunicare, ce pot include intarzieri in dezvoltarea vorbirii sau repetari de cuvinte; • Interactiune sociala precara; • Comportament si interes repetitiv; • Comportament neobisnuit privind miscarea mainilor. Pentru un sfert din copiii bolnavi de autism, dezvoltarea poate fi normala in primii 2 ani de viata, ca apoi sa regreseze in privinta interactiei sociale si a comunicarii. Posibil ca ei sa: • Prefere sa se joace singuri; • Sa nu constientizeze faptul ca se joaca langa alti copii; • Le place sa alinieze obiecte si sa le aranjeze in functie de culoare; • Sa aiba dificultati in a stabili un contact vizual cu alte persoane. In cazul in care semnalati unul dintre aceste semne cu privinta la copilul dvs, pe baza unui comportament izolat, nu inseamna neaparat ca acesta sufera de autism. De obicei este o colectie de astfel de tipare ce duc la realizarea unui diagnostic. Desi copiii cu autism sunt afectati in diferite moduri, in toate cazurile, capacitatea lor de a comunica si de a interactiona cu ceilalti este precara. Alte comportamente ale copiiilor cu autism sunt: • Limbaj limitat la cuvinte repetitive; • Oprirea comunicarii; • Probleme in a comunica ce le este necesar; • Nu pot stabili contact vizual cu persoanele din jurul lor; • Doresc sa fie singuri; • Le plac jocurile imaginare si fantastice; • Se angajeaza in miscari repetitive, de exemplu invartirea unor obiecte; • Plang sau rad fara motiv; • Dificultate in arata sau a primi afectiune; • Nu suporta schimbarea programului zilnic; • Nu prezinta frica fata de pericol; • Sunt fizic foarte activi sau deloc; • Lipsa raspunsurilor la chemarile dupa nume; • Reactii anormale la sunete tari. Nu toti copiii cu autism prezinta astfel de comportamente. Cauze si diagnostic Cauzele autismului Nu exista o cauza anume pentru autism. Cercetarile s-au bazat pe dezechilibrul chimic, dezvoltarea creierului sau sistemul imunitar al pacientului.Alergiile la mancare, cantitatile excesive in tractul intestinal si expunerea la un mediu toxic, au fost vazute ca posibile cauze ale autismului. Insa nu exista dovezi clare in acest sens. Cativa dintre cercetatori considera faptul ca thimerisolul ( este un ingredient al vaccinului) si vaccinurile pot avea legatura cu autismul deoarece diagnosticul bolii coincide cu varsta la care copilul necesita vaccinuri. Insa nu exista dovezi in acest sens, chiar teoria fondata pe acest subiect in 1998 a fost discreditata in 2004. Diagnosticul autismului Exista o sansa de 10% in cazul in care avem deja un copil cu autism, ca si urmatorul sa fie afectat sau sa prezinte o tulburare similara. Deoarece autismul este greu de recunoscut si diagnosticat, este foarte important ca parintele sa observe posibilele simptome iar apoi sa contacteze un medic specialist pentru a determina existenta sau nu a bolii, cat mai curand posibil. In cazul in care ca parinte, sunteti ingrijorat cu privinta la problemele de comunicare ale copilului dvs, este recomandat sa consultati un medic, pentru a va risipi temerile. Nu exista un anumit test pentru a diagnostica autismul, insa este posibil ca medicul sa ceara mai multe teste pentru a observa starea de sanatate a copilului dvs. Puteti contact un pediatru,un psihiatru pentru copii sau un neurolog. Programul de interventie In cazul in care copilul dvs. a fost diagnosticat cu autism, puteti apela la urmatoare echipa de specialisti: • Pediatru specializat in dezvoltarea si cresterea copilului; • Psiholog; • Terapeut pentru problemele de comunicare si interactie sociala; • Profesor specializat in educatia copiiilor cu autism. Cautarea si gasirea unui program special pentru copiii cu autism este foarte importanta si trebuie facuta rapid. Aceste programe sunt utilizate pentru a oferi educatie si suport copilului dvs,dupa ce a fost diagnosticat cu tulburari fizice sau psihice de comportament. Aceste programe sunt cele care reusesc sa integreze partial copilul in societate, folosindu-se de diferite metode precum limbaje de semn sau diverse poze. Acestea ajuta de asemenea copilul sa renunte la tiparul repetativ si sa ii ghideaza spre alte activitati. Pentru majoritatea copiiilor se folosesc medicamente, pentru a le tine acestora simptomele sub control, precum antidepresive pentru a minimaliza tiparele repetative sau pentru a le stimula activitatea, anticonvulsive pentru a trata agresivitatea. Unora li se dau si medicamente antipsihotice pentru a controla comportamentul repetitiv si agresiv. Ajutorul dat copiiilor cu autism Mersul la scoala Membrii echipei medicale te pot ajuta sa ii gasesti copilului un mediu cat mai propice acestuia, atunci cand este vorba de educatie, ca de exemplu mersul la scoala. Ei pot alege: • O scoala normala cat mai aproape de casa; • O scoala privata ce ofera suport intens pentru copiii cu probleme; • O scoala speciala pentru copiii ce sufera de autism. Organizarea clasei in care va invata copilul este foarte importanta deoarece acesta poate reduce frustrarea copilului dvs. Necesitatile individuale ale copilul trebuie luate in calcul din momentul in care acesta ajunge in noua sa scoala. Acestea sunt cateva din lucrurile pe care ati putea sa le faceti pentru a facilita tranzitia: • Trebuie sa existe putine usi; • O toaleta in cadrul clasei sau foarte aproape de aceasta; • Anumite pauze intre lectii; • Organizarea lucrurilor necesare copilului; • Zona linistita. Ajutati-va copilul In momentul in care un parinte este constient de boala copilului sau, in acest caz de autism, poate fi uneori de-a dreptul devastant pentru acestia. Ei trec prin diferite stari emotionale precum: refuz, furie, negocierea cu ei insasi, depresie si in final acceptare. Puteti contacta un psiholog care va va putea ajuta sa treceti prin si peste aceste momente. Nu uitati de faptul ca dvs. ca parinte jucati un rol foarte important in viata copilului dvs. La fel ca orice copil, copiii cu autism invata jucandu-se, de aceea este important sa va jucati impreuna cu acesta. Acestea sunt cateva din caile pe care le puteti adopta acasa cu copilul dvs: • Fiti constant si stabiliti anumite rutine atat pentru casa, cat si pentru afara; • Gasiti un loc unde copilul dvs. sa se simta in siguranta; • Gasiti diverse metode pentru a reusi sa comunicati cat mai simplu cu copilul dvs. si ajutati-l sa-si restabileasca increderea in sine; • Combinati cuvintele cu fotografii, semne, simboluri sau gesturi; • Incercati sa-i aratati afectiunea, pe cat mai mult posibil. Desi acestia au probleme in a primi si oferi afectiune, este foarte important pentru tratamentul lor sa se simta iubiti si ocrotiti. articol realizat in colaborare cu Sfatulmedicului.ro

Ce reprezinta sindromul Asperger?

Sindromul Asperger este o afecţiune neurologică numită după fizicianul vienez, Hans Asperger. Acesta a publicat în anul 1944 o lucrare care a descris un model de comportament la mai mulţi băieţi tineri, care aveau inteligenţă şi dezvoltare lingvistică normale, care însă dovedeau comportamente similare autismului şi deficienţe marcante ale abilităţilor sociale şi de comunicare. În ciuda publicării acestei lucrări în anii 1940, abia în 1994 sindromul Asperger a fost adăugat la DSM IV şi abia în ultimii ani a fost recunoscut de profesionişti şi părinţi. Persoanele cu sindrom Asperger pot avea o varietate de caracteristici, iar deficienţa poate varia între uşor şi sever. Persoanele cu sindrom Asperger au deficienţe marcante în ceea ce priveşte abilităţile sociale, au dificultăţi în caz de tranziţie sau schimbare şi preferă asemănarea. Deseori ei au obiceiuri obsesive şi pot fi preocupaţi de un anume subiect de interes. Au mari dificultăţi în a citi indicii non-verbale (limbajul corpului) şi deseori au dificultăţi în a determina în mod corect spaţiul corporal. Deseori suprasensibili la sunete, gusturi, mirosuri şi viziuni, persoanele cu sindrom Asperger pot prefera haine moi, anumite mâncăruri şi pot fi deranjaţi de sunete şi lumini pe care nimeni altcineva nu pare că le aude ori vede. Este important să ne amintim că persoana cu sindrom Asperger percepe lumea foarte diferit. De aceea, multe comportamente care par ciudate sau neobişnuite sunt cauzate de acele diferenţe neurologice şi nu sunt rezultatul nepoliteţii intenţionate sau a proastei purtări, şi cu siguranţă nu sunt rezultatul unei „educaţii neadecvate”. Prin definiţie, persoanele cu sindrom Asperger au un IQ normal şi mulţi indivizi (deşi nu toţi) au abilităţi excepţionale sau talent într-un anumit domeniu. Din cauza gradului lor ridicat de funcţionalitate şi a naivităţii lor, sunt deseori văzuţi ca fiind excentrici sau ciudaţi şi pot fi uşor victime ale bătăii de joc. În timp ce dezvoltarea lingvistică pare, la suprafaţă, normală, persoanele cu sindrom Asperger au deseori deficienţe de pragmatică şi prozodie. Vocabularele pot fi extraordinar de bogate, unii copii sunând ca nişte „mici profesori”. În orice caz, persoanele cu sindrom Asperger pot fi extrem de literale şi au dificultăţi de folosire a limbii într-un context social. În acest moment există multe dezbateri referitoare la unde se încadrează exact sindromul Asperger. În prezent este descris ca o deficienţă din spectrul autismului, iar Uta Frith, în cartea sa „AUTISMUL și SINDROMUL ASPERGER”, a descris persoanele cu sindrom Asperger ca „având un pic de autism”. Unii profesionişti consideră că sindrom Asperger este identic cu autismul cu înaltă funcţionare, în timp ce alţii cred că se descrie mai bine ca o dizabilitate non- verbală de învăţare. Sindromul Asperger împărtăşeşte multe caracteristici cu PDD-NOS (deficienţa de dezvoltare pervasivă, nespecificată altfel), HFA şi NLD şi, deoarece a fost necunoscută până acum câţiva ani, mulţi indivizi ori au primit un diagnostic incorect ori au rămas nediagnosticaţi. De exemplu, nu este deloc rar ca un copil care iniţial a fost diagnosticat cu ADD sau ADHD să fie rediagnosticat cu sindrom Asperger. În plus, unii indivizi care au fost iniţial diagnosticaţi cu HFA sau PDD-NOS acum primesc diagnosticul de sindrom Asperger şi mulţi indivizi au un diagnostic dublu de sindrom Asperger şi autism cu înaltă funcţionare. Criterii de diagnosticare pentru tulburarea Asperger, conform DSM IV: 1.Deteriorare calitativă în interacţiunea socială, manifestată prin cel puţin două dintre următoarele: 1. deteriorare marcantă în utilizarea comportamentelor non-verbale multiple cum ar fi privire direct în ochi, expresie facială, posturi corporale şi gesturi de reglare a interacţiunii sociale; 2. nereuşita de a dezvolta relaţii de prietenie corespunzătoare nivelului de dezvoltare; 3. lipsa de dorinţă spontană de a împărtăşi bucuriile, interesele sau reuşitele cu alţi oameni (de ex. prin lipsa de a arăta, aduce sau indica obiecte de interes altor oameni); 4. lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale. 1.B. Modele comportamentale, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe restrânse, manifestate prin cel puţin una din următoarele: preocupare acerbă pentru unul sau mai multe modele de interes stereotipe sau restrânse, care este anormal fie prin intensitate, fie prin obiectiv; 2. ataşare aparent inflexibilă la rutine sau ritualuri specifice, nefuncţionale; 3. manierisme motrice stereotipe şi repetitive (de ex. bătaie sau răsucire a mâinii sau a degetului sau mişcări complexe din întreg corpul); 4. preocupare insistentă cu părţi ale obiectelor. 1.Perturbarea cauzează deteriorare clinică semnificativă în ceea ce priveşte zonele sociale, ocupaţionale, etc. de funcţionare 2.Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte limbajul (de ex. cuvinte singulare folosite până la vârsta de 2 ani, fraze comunicative folosite până la vârsta de 3 ani). 3.Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă sau dezvoltarea abilităţilor auto-ajutătoare corespunzătoare vârstei, comportamentul adaptiv (altul decât interacţiunea socială) şi curiozitatea despre mediul înconjurător în timpul copilăriei. 4.Criteriile nu sunt îndeplinite pentru alte dizabilităţi specifice de dezvoltare sau schizofreni Sindromul Asperger, în viziunea lui Lois Freisleben-Cook Sindromul Asperger este un termen folosit atunci când un copil sau adult are unele trăsături de autism, însă poate să nu aibă întreaga gamă clinică. Există unele dezacorduri despre locul în care se potriveşte în spectrul PDD. Unii oameni cu sindrom Asperger au foarte mult succes şi până recent nu au fost diagnosticaţi cu altceva decât că erau excentrici, absenţi, neadaptaţi din punct de vedere social şi un pic ciudaţi din punct de vedere fizic. Deşi criteriile nu afirmă că ar exista o întârziere semnificativă în dezvoltarea limbajului, ceea ce puteţi vedea este o modalitate „diferită” de folosire a limbii. Un copil poate avea un vocabular nemaipomenit şi chiar să demonstreze hiperlexie, dar să nu înţeleagă cu adevărat nuanţele limbii şi să aibă dificultăţi cu pragmatica lingvistică. Pragmatica socială de asemenea tinde să fie slabă, făcând persoana să pară că funcţionează pe alt sistem. Dispraxia motrice poate fi reflectată într-o tendinţă de a fi neîndemânatic. În interacţiunea socială, mulţi oameni cu sindromul Asperger demonstrează evitarea privirii fixe şi pot chiar să se întoarcă în partea cealaltă atunci când salută pe cineva. Copiii pe care i-am cunoscut îşi doresc interacţiune cu alţii, însă au dificultăţi în a ştii cum trebuie să procedeze. Ei sunt, în orice caz, mai apţi să înveţe abilităţi sociale decât suntem eu sau dumneavoastră apţi să învăţăm să cântăm la pian. Există impresia generală că sindromul Asperger aduce cu sine o inteligenţă superioară şi o tendinţă de a deveni foarte interesat şi preocupat de un anumit subiect. Deseori această preocupare duce la o carieră specifică, în care adultul are foarte mult succes. La vârste mai tinere, copilul poate fi mai rigid şi mai reticent în ceea ce priveşte schimbările sau adoptarea de rutine. Aceasta poate duce la ideea că este vorba de OCD, însă nu este acelaşi fenomen. Multe din slăbiciuni pot fi remediate cu tipuri specifice de terapie, îndreptată spre învăţarea de abilităţi sociale şi pragmatice. Anxietatea care duce la o rigiditate semnificativă poate fi de asemenea tratată medical. Deşi este mai dificil, adulţii cu sindromul Asperger pot avea relaţii, familii, vieţi fericite şi productive.

Studiu făcut de psihologi orădeni | Tehnologia afectează sănătatea copiilor

Folosirea excesivă a telefonul ori tabletei, dar şi orele petrecute online sau în faţa televizorului le pot provoca copiilor serioase probleme de sănătate. O confirmă studiul efectuat de un grup de psihologi orădeni care au aflat că tehnologia modernă duce la apariţia unor deficienţe de limbaj şi comportament sau chiar a dependenţei. Ca să le prevină, specialiştii vin cu o soluţie simplă: părinţii să le citească poveşti copiilor. Embedhttp://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/studiu-tehnologia-afecteaza-sanatatea-copiilor-586978?video=0&width=570&height=320” /> Aşa începeau toate basmele pe care – odatã ca niciodatã – pãrinţii le citeau zilnic copiilor. Acele vremuri au trecut, iar cãrţile de poveşti au fost înlocuite de telefoane inteligente şi tablete pe care cei mici le folosesc tot mai mult şi de la vârste tot mai fragede. „- Playstation, wii, tabletă şi desene. – Câte ore pe zi? – Două, trei, trei ore.” „Eu lucrez pe laptop. El vede că eu stau se mai joacă cu tata, dar simte nevoie să stea. Poate petrece o oră poate şi mai mult.” Este o situaţie care dãuneazã sãnãtãţii copiilor, atrage atenţia o echipã de psihologi din Oradea, care îşi bazeazã afirmaţia pe rezultatele unui studiu derulat pe parcursul unui an. Potrivit specialiştilor, din cei 264 de copii analizaţi şi care utilizeazã mai multe ore telefoane, tablete ori calculatoare, douã treimi prezentau o întârziere mare de vorbire. Un sfert aveau o întârziere moderatã şi doar 12% nu prezentau astfel de probleme. Au fost analizaţi 264 de copii care folosesc diverse gadgeturi – 67% prezentau o întârziere mare de vorbire – 24% prezentau o întârziere moderată de vorbire – 12% nu prezentau astfel de probleme sursa: studiu cabinet psiholog Simona Hinţ „S-a observat că copii cu cât timp stau mai mult timp pe tabletă telefon calculator accentuează întârzierea în limbaj. Duce în timp la adicţii, dependenţe de tehnologie: laptop, calculator, tabletă. Duce la diferite boli fiziologice”, spune Simona Hinţ, psiholog clinician. Embedhttp://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/studiu-tehnologia-afecteaza-sanatatea-copiilor-586978?video=1&width=570&height=320” /> „Uniunea Europeană – Comisia – manifestă o oarecare îngrijorare faţă de utilizarea excesivă a gadgeturilor electronice şi a reţelelor de socializare şi a jocurilor online de către copii şi alocă resurse speciale pentru studiu acestui fenomen. Utilizarea smartphone-urilor şi a tabletelor de către copii în clasă duce la scăderea rezultatelor la învăţătură”, explică sociologul Adrian Hatos. Vindecarea este de duratã, atrag atenţia psihologii, care vin cu soluţii simple: pãrinţii sã le citeascã poveşti celor mici ori sã le ofere cãrţi de colorat. „Povestea de seară relaxează copilul, îl linişteşte, îi dezvoltă acea imaginaţie creatoare, după care ulterior pote să aibă un somn liniştit. Tableta, în schimb, agită”, spune Simona Hinţ. „Cititul dezvoltă două funcţii ale creierului care sunt esenţiale. Prima este faptul că sporeşte gradul de atenţie pe baza lui apoi se poate clădi orice proces de învăţare. A doilea este că se dezvoltă capacitatea de abstractizare, care dacă nu se dezvoltă până la 6 ani, nu se mai dezvoltă mai departe”, explică, la rândul său, Anca Pop, director educaţional grădiniţa Montessori.. Studiul psihologilor orãdeni a fost efectuat pe grupuri de copii cu vârste cuprinse între un an şi 5 ani, care provin atât din mediul rural, cât şi urban. Pentru vizionarea online a stiri puteti accesa linkul de mai jos