tag:blogger.com,1999:blog-69027511230687526462024-03-19T05:36:23.879-07:00Logoped Oradea - Simona HintPsiholog clinician specialist - logoped Oradea
Tel: 0740054037Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.comBlogger36125tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-71554106094174662952018-02-21T02:24:00.002-08:002018-02-21T02:24:44.073-08:00Ce este autismul?Autismul este o boala ce poate afecta comportamentul unui copil, modul in care acesta gandeste, comunica si interactioneaza cu ceilalti. Copiii care sufera de autism sunt afectati in mai multe feluri. Unii dintre acestia au doar simptome blande incat se pot dezvolta si pot trai independent, in timp ce altii pot avea simptome severe si au nevoie de ingrijiri speciale. Aceasta tulburare este mai comuna la baieti decat la fete si este de obicei diagnosticata la varstele cuprinse intre 15-36 luni, desi simptomele pot aparea mai devreme. Ce este autismul? Autismul este o tulburare a spectrului, insemnand faptul ca acesta afecteaza copiii in diferite moduri, la diferite grade de severitate, cu privire la abilitatea de a comunica, de a se gandi si de a interactiona la nivel social. Deoarece nu exista nimic anormal cu privire la partea fizica a unui bolnav de autism si deoarece copiii se dezvolta fiecare in felul sau, tulburarea poate fi greu de recunoscut. Autismul este caracterizat de: • Probleme de comunicare, ce pot include intarzieri in dezvoltarea vorbirii sau repetari de cuvinte; • Interactiune sociala precara; • Comportament si interes repetitiv; • Comportament neobisnuit privind miscarea mainilor. Pentru un sfert din copiii bolnavi de autism, dezvoltarea poate fi normala in primii 2 ani de viata, ca apoi sa regreseze in privinta interactiei sociale si a comunicarii. Posibil ca ei sa: • Prefere sa se joace singuri; • Sa nu constientizeze faptul ca se joaca langa alti copii; • Le place sa alinieze obiecte si sa le aranjeze in functie de culoare; • Sa aiba dificultati in a stabili un contact vizual cu alte persoane. In cazul in care semnalati unul dintre aceste semne cu privinta la copilul dvs, pe baza unui comportament izolat, nu inseamna neaparat ca acesta sufera de autism. De obicei este o colectie de astfel de tipare ce duc la realizarea unui diagnostic. Desi copiii cu autism sunt afectati in diferite moduri, in toate cazurile, capacitatea lor de a comunica si de a interactiona cu ceilalti este precara. Alte comportamente ale copiiilor cu autism sunt: • Limbaj limitat la cuvinte repetitive; • Oprirea comunicarii; • Probleme in a comunica ce le este necesar; • Nu pot stabili contact vizual cu persoanele din jurul lor; • Doresc sa fie singuri; • Le plac jocurile imaginare si fantastice; • Se angajeaza in miscari repetitive, de exemplu invartirea unor obiecte; • Plang sau rad fara motiv; • Dificultate in arata sau a primi afectiune; • Nu suporta schimbarea programului zilnic; • Nu prezinta frica fata de pericol; • Sunt fizic foarte activi sau deloc; • Lipsa raspunsurilor la chemarile dupa nume; • Reactii anormale la sunete tari. Nu toti copiii cu autism prezinta astfel de comportamente. Cauze si diagnostic Cauzele autismului Nu exista o cauza anume pentru autism. Cercetarile s-au bazat pe dezechilibrul chimic, dezvoltarea creierului sau sistemul imunitar al pacientului.Alergiile la mancare, cantitatile excesive in tractul intestinal si expunerea la un mediu toxic, au fost vazute ca posibile cauze ale autismului. Insa nu exista dovezi clare in acest sens. Cativa dintre cercetatori considera faptul ca thimerisolul ( este un ingredient al vaccinului) si vaccinurile pot avea legatura cu autismul deoarece diagnosticul bolii coincide cu varsta la care copilul necesita vaccinuri. Insa nu exista dovezi in acest sens, chiar teoria fondata pe acest subiect in 1998 a fost discreditata in 2004. Diagnosticul autismului Exista o sansa de 10% in cazul in care avem deja un copil cu autism, ca si urmatorul sa fie afectat sau sa prezinte o tulburare similara. Deoarece autismul este greu de recunoscut si diagnosticat, este foarte important ca parintele sa observe posibilele simptome iar apoi sa contacteze un medic specialist pentru a determina existenta sau nu a bolii, cat mai curand posibil. In cazul in care ca parinte, sunteti ingrijorat cu privinta la problemele de comunicare ale copilului dvs, este recomandat sa consultati un medic, pentru a va risipi temerile. Nu exista un anumit test pentru a diagnostica autismul, insa este posibil ca medicul sa ceara mai multe teste pentru a observa starea de sanatate a copilului dvs. Puteti contact un pediatru,un psihiatru pentru copii sau un neurolog. Programul de interventie In cazul in care copilul dvs. a fost diagnosticat cu autism, puteti apela la urmatoare echipa de specialisti: • Pediatru specializat in dezvoltarea si cresterea copilului; • Psiholog; • Terapeut pentru problemele de comunicare si interactie sociala; • Profesor specializat in educatia copiiilor cu autism. Cautarea si gasirea unui program special pentru copiii cu autism este foarte importanta si trebuie facuta rapid. Aceste programe sunt utilizate pentru a oferi educatie si suport copilului dvs,dupa ce a fost diagnosticat cu tulburari fizice sau psihice de comportament. Aceste programe sunt cele care reusesc sa integreze partial copilul in societate, folosindu-se de diferite metode precum limbaje de semn sau diverse poze. Acestea ajuta de asemenea copilul sa renunte la tiparul repetativ si sa ii ghideaza spre alte activitati. Pentru majoritatea copiiilor se folosesc medicamente, pentru a le tine acestora simptomele sub control, precum antidepresive pentru a minimaliza tiparele repetative sau pentru a le stimula activitatea, anticonvulsive pentru a trata agresivitatea. Unora li se dau si medicamente antipsihotice pentru a controla comportamentul repetitiv si agresiv. Ajutorul dat copiiilor cu autism Mersul la scoala Membrii echipei medicale te pot ajuta sa ii gasesti copilului un mediu cat mai propice acestuia, atunci cand este vorba de educatie, ca de exemplu mersul la scoala. Ei pot alege: • O scoala normala cat mai aproape de casa; • O scoala privata ce ofera suport intens pentru copiii cu probleme; • O scoala speciala pentru copiii ce sufera de autism. Organizarea clasei in care va invata copilul este foarte importanta deoarece acesta poate reduce frustrarea copilului dvs. Necesitatile individuale ale copilul trebuie luate in calcul din momentul in care acesta ajunge in noua sa scoala. Acestea sunt cateva din lucrurile pe care ati putea sa le faceti pentru a facilita tranzitia: • Trebuie sa existe putine usi; • O toaleta in cadrul clasei sau foarte aproape de aceasta; • Anumite pauze intre lectii; • Organizarea lucrurilor necesare copilului; • Zona linistita. Ajutati-va copilul In momentul in care un parinte este constient de boala copilului sau, in acest caz de autism, poate fi uneori de-a dreptul devastant pentru acestia. Ei trec prin diferite stari emotionale precum: refuz, furie, negocierea cu ei insasi, depresie si in final acceptare. Puteti contacta un psiholog care va va putea ajuta sa treceti prin si peste aceste momente. Nu uitati de faptul ca dvs. ca parinte jucati un rol foarte important in viata copilului dvs. La fel ca orice copil, copiii cu autism invata jucandu-se, de aceea este important sa va jucati impreuna cu acesta. Acestea sunt cateva din caile pe care le puteti adopta acasa cu copilul dvs: • Fiti constant si stabiliti anumite rutine atat pentru casa, cat si pentru afara; • Gasiti un loc unde copilul dvs. sa se simta in siguranta; • Gasiti diverse metode pentru a reusi sa comunicati cat mai simplu cu copilul dvs. si ajutati-l sa-si restabileasca increderea in sine; • Combinati cuvintele cu fotografii, semne, simboluri sau gesturi; • Incercati sa-i aratati afectiunea, pe cat mai mult posibil. Desi acestia au probleme in a primi si oferi afectiune, este foarte important pentru tratamentul lor sa se simta iubiti si ocrotiti. articol realizat in colaborare cu Sfatulmedicului.roSimonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-42874767705645366842018-02-21T02:23:00.000-08:002018-02-21T02:23:15.197-08:00Ce reprezinta sindromul Asperger?Sindromul Asperger este o afecţiune neurologică numită după fizicianul vienez, Hans Asperger. Acesta a publicat în anul 1944 o lucrare care a descris un model de comportament la mai mulţi băieţi tineri, care aveau inteligenţă şi dezvoltare lingvistică normale, care însă dovedeau comportamente similare autismului şi deficienţe marcante ale abilităţilor sociale şi de comunicare. În ciuda publicării acestei lucrări în anii 1940, abia în 1994 sindromul Asperger a fost adăugat la DSM IV şi abia în ultimii ani a fost recunoscut de profesionişti şi părinţi.
Persoanele cu sindrom Asperger pot avea o varietate de caracteristici, iar deficienţa poate varia între uşor şi sever. Persoanele cu sindrom Asperger au deficienţe marcante în ceea ce priveşte abilităţile sociale, au dificultăţi în caz de tranziţie sau schimbare şi preferă asemănarea. Deseori ei au obiceiuri obsesive şi pot fi preocupaţi de un anume subiect de interes. Au mari dificultăţi în a citi indicii non-verbale (limbajul corpului) şi deseori au dificultăţi în a determina în mod corect spaţiul corporal. Deseori suprasensibili la sunete, gusturi, mirosuri şi viziuni, persoanele cu sindrom Asperger pot prefera haine moi, anumite mâncăruri şi pot fi deranjaţi de sunete şi lumini pe care nimeni altcineva nu pare că le aude ori vede. Este important să ne amintim că persoana cu sindrom Asperger percepe lumea foarte diferit. De aceea, multe comportamente care par ciudate sau neobişnuite sunt cauzate de acele diferenţe neurologice şi nu sunt rezultatul nepoliteţii intenţionate sau a proastei purtări, şi cu siguranţă nu sunt rezultatul unei „educaţii neadecvate”.
Prin definiţie, persoanele cu sindrom Asperger au un IQ normal şi mulţi indivizi (deşi nu toţi) au abilităţi excepţionale sau talent într-un anumit domeniu. Din cauza gradului lor ridicat de funcţionalitate şi a naivităţii lor, sunt deseori văzuţi ca fiind excentrici sau ciudaţi şi pot fi uşor victime ale bătăii de joc. În timp ce dezvoltarea lingvistică pare, la suprafaţă, normală, persoanele cu sindrom Asperger au deseori deficienţe de pragmatică şi prozodie. Vocabularele pot fi extraordinar de bogate, unii copii sunând ca nişte „mici profesori”. În orice caz, persoanele cu sindrom Asperger pot fi extrem de literale şi au dificultăţi de folosire a limbii într-un context social.
În acest moment există multe dezbateri referitoare la unde se încadrează exact sindromul Asperger. În prezent este descris ca o deficienţă din spectrul autismului, iar Uta Frith, în cartea sa „AUTISMUL și SINDROMUL ASPERGER”, a descris persoanele cu sindrom Asperger ca „având un pic de autism”. Unii profesionişti consideră că sindrom Asperger este identic cu autismul cu înaltă funcţionare, în timp ce alţii cred că se descrie mai bine ca o dizabilitate non- verbală de învăţare.
Sindromul Asperger împărtăşeşte multe caracteristici cu PDD-NOS (deficienţa de dezvoltare pervasivă, nespecificată altfel), HFA şi NLD şi, deoarece a fost necunoscută până acum câţiva ani, mulţi indivizi ori au primit un diagnostic incorect ori au rămas nediagnosticaţi. De exemplu, nu este deloc rar ca un copil care iniţial a fost diagnosticat cu ADD sau ADHD să fie rediagnosticat cu sindrom Asperger. În plus, unii indivizi care au fost iniţial diagnosticaţi cu HFA sau PDD-NOS acum primesc diagnosticul de sindrom Asperger şi mulţi indivizi au un diagnostic dublu de sindrom Asperger şi autism cu înaltă funcţionare.
Criterii de diagnosticare pentru tulburarea Asperger, conform DSM IV:
1.Deteriorare calitativă în interacţiunea socială, manifestată prin cel puţin două dintre următoarele:
1. deteriorare marcantă în utilizarea comportamentelor non-verbale multiple cum ar fi privire direct în ochi, expresie facială, posturi corporale şi gesturi de reglare a interacţiunii sociale;
2. nereuşita de a dezvolta relaţii de prietenie corespunzătoare nivelului de
dezvoltare;
3. lipsa de dorinţă spontană de a împărtăşi bucuriile, interesele sau reuşitele cu alţi oameni (de ex. prin lipsa de a arăta, aduce sau indica obiecte de interes altor oameni);
4. lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale.
1.B. Modele comportamentale, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe restrânse, manifestate prin cel puţin una din următoarele:
preocupare acerbă pentru unul sau mai multe modele de interes stereotipe sau restrânse, care este anormal fie prin intensitate, fie prin obiectiv;
2. ataşare aparent inflexibilă la rutine sau ritualuri specifice, nefuncţionale;
3. manierisme motrice stereotipe şi repetitive (de ex. bătaie sau răsucire a
mâinii sau a degetului sau mişcări complexe din întreg corpul);
4. preocupare insistentă cu părţi ale obiectelor.
1.Perturbarea cauzează deteriorare clinică semnificativă în ceea ce priveşte zonele sociale, ocupaţionale, etc. de funcţionare
2.Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte limbajul (de ex. cuvinte singulare folosite până la vârsta de 2 ani, fraze comunicative folosite până la vârsta de 3 ani).
3.Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă sau dezvoltarea abilităţilor auto-ajutătoare corespunzătoare vârstei,
comportamentul adaptiv (altul decât interacţiunea socială) şi curiozitatea despre mediul înconjurător în timpul copilăriei.
4.Criteriile nu sunt îndeplinite pentru alte dizabilităţi specifice de dezvoltare sau schizofreni
Sindromul Asperger, în viziunea lui Lois Freisleben-Cook
Sindromul Asperger este un termen folosit atunci când un copil sau adult are unele trăsături de autism, însă poate să nu aibă întreaga gamă clinică. Există unele dezacorduri despre locul în care se potriveşte în spectrul PDD. Unii oameni cu sindrom Asperger au foarte mult succes şi până recent nu au fost diagnosticaţi cu altceva decât că erau excentrici, absenţi, neadaptaţi din punct de vedere social şi un pic ciudaţi din punct de vedere fizic.
Deşi criteriile nu afirmă că ar exista o întârziere semnificativă în dezvoltarea limbajului, ceea ce puteţi vedea este o modalitate „diferită” de folosire a limbii. Un copil poate avea un vocabular nemaipomenit şi chiar să demonstreze hiperlexie, dar să nu înţeleagă cu adevărat nuanţele limbii şi să aibă dificultăţi cu pragmatica lingvistică. Pragmatica socială de asemenea tinde să fie slabă, făcând persoana să pară că funcţionează pe alt sistem. Dispraxia motrice poate fi reflectată într-o tendinţă de a fi neîndemânatic.
În interacţiunea socială, mulţi oameni cu sindromul Asperger demonstrează evitarea privirii fixe şi pot chiar să se întoarcă în partea cealaltă atunci când salută pe cineva. Copiii pe care i-am cunoscut îşi doresc interacţiune cu alţii, însă au dificultăţi în a ştii cum trebuie să procedeze. Ei sunt, în orice caz, mai apţi să înveţe abilităţi sociale decât suntem eu sau dumneavoastră apţi să învăţăm să cântăm la pian.
Există impresia generală că sindromul Asperger aduce cu sine o inteligenţă superioară şi o tendinţă de a deveni foarte interesat şi preocupat de un anumit subiect. Deseori această preocupare duce la o carieră specifică, în care adultul are foarte mult succes. La vârste mai tinere, copilul poate fi mai rigid şi mai reticent în ceea ce priveşte schimbările sau adoptarea de rutine. Aceasta poate duce la ideea că este vorba de OCD, însă nu este acelaşi fenomen.
Multe din slăbiciuni pot fi remediate cu tipuri specifice de terapie, îndreptată spre învăţarea de abilităţi sociale şi pragmatice. Anxietatea care duce la o rigiditate semnificativă poate fi de asemenea tratată medical. Deşi este mai dificil, adulţii cu sindromul Asperger pot avea relaţii, familii, vieţi fericite şi productive.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0Strada Tuberozelor, Oradea, Romania47.0573989 21.91872480000006447.056046900000005 21.916203300000063 47.0587509 21.921246300000064tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-43522337007398317762018-02-21T02:21:00.002-08:002018-02-21T02:21:54.304-08:00Studiu făcut de psihologi orădeni | Tehnologia afectează sănătatea copiilorFolosirea excesivă a telefonul ori tabletei, dar şi orele petrecute online sau în faţa televizorului le pot provoca copiilor serioase probleme de sănătate. O confirmă studiul efectuat de un grup de psihologi orădeni care au aflat că tehnologia modernă duce la apariţia unor deficienţe de limbaj şi comportament sau chiar a dependenţei. Ca să le prevină, specialiştii vin cu o soluţie simplă: părinţii să le citească poveşti copiilor.
Embedhttp://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/studiu-tehnologia-afecteaza-sanatatea-copiilor-586978?video=0&width=570&height=320” />
Aşa începeau toate basmele pe care – odatã ca niciodatã – pãrinţii le citeau zilnic copiilor. Acele vremuri au trecut, iar cãrţile de poveşti au fost înlocuite de telefoane inteligente şi tablete pe care cei mici le folosesc tot mai mult şi de la vârste tot mai fragede.
„- Playstation, wii, tabletă şi desene.
– Câte ore pe zi?
– Două, trei, trei ore.”
„Eu lucrez pe laptop. El vede că eu stau se mai joacă cu tata, dar simte nevoie să stea. Poate petrece o oră poate şi mai mult.”
Este o situaţie care dãuneazã sãnãtãţii copiilor, atrage atenţia o echipã de psihologi din Oradea, care îşi bazeazã afirmaţia pe rezultatele unui studiu derulat pe parcursul unui an.
Potrivit specialiştilor, din cei 264 de copii analizaţi şi care utilizeazã mai multe ore telefoane, tablete ori calculatoare, douã treimi prezentau o întârziere mare de vorbire. Un sfert aveau o întârziere moderatã şi doar 12% nu prezentau astfel de probleme.
Au fost analizaţi 264 de copii care folosesc diverse gadgeturi
– 67% prezentau o întârziere mare de vorbire
– 24% prezentau o întârziere moderată de vorbire
– 12% nu prezentau astfel de probleme
sursa: studiu cabinet psiholog Simona Hinţ
„S-a observat că copii cu cât timp stau mai mult timp pe tabletă telefon calculator accentuează întârzierea în limbaj. Duce în timp la adicţii, dependenţe de tehnologie: laptop, calculator, tabletă. Duce la diferite boli fiziologice”, spune Simona Hinţ, psiholog clinician.
Embedhttp://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/studiu-tehnologia-afecteaza-sanatatea-copiilor-586978?video=1&width=570&height=320” />
„Uniunea Europeană – Comisia – manifestă o oarecare îngrijorare faţă de utilizarea excesivă a gadgeturilor electronice şi a reţelelor de socializare şi a jocurilor online de către copii şi alocă resurse speciale pentru studiu acestui fenomen. Utilizarea smartphone-urilor şi a tabletelor de către copii în clasă duce la scăderea rezultatelor la învăţătură”, explică sociologul Adrian Hatos.
Vindecarea este de duratã, atrag atenţia psihologii, care vin cu soluţii simple: pãrinţii sã le citeascã poveşti celor mici ori sã le ofere cãrţi de colorat.
„Povestea de seară relaxează copilul, îl linişteşte, îi dezvoltă acea imaginaţie creatoare, după care ulterior pote să aibă un somn liniştit. Tableta, în schimb, agită”, spune Simona Hinţ.
„Cititul dezvoltă două funcţii ale creierului care sunt esenţiale. Prima este faptul că sporeşte gradul de atenţie pe baza lui apoi se poate clădi orice proces de învăţare. A doilea este că se dezvoltă capacitatea de abstractizare, care dacă nu se dezvoltă până la 6 ani, nu se mai dezvoltă mai departe”, explică, la rândul său, Anca Pop, director educaţional grădiniţa Montessori..
Studiul psihologilor orãdeni a fost efectuat pe grupuri de copii cu vârste cuprinse între un an şi 5 ani, care provin atât din mediul rural, cât şi urban.
Pentru vizionarea online a stiri puteti accesa linkul de mai jos
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0Strada Tuberozelor, Oradea, Romania47.0573989 21.91872480000006447.056046900000005 21.916203300000063 47.0587509 21.921246300000064tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-18000122551187101192016-11-02T01:07:00.001-07:002016-11-02T01:07:39.436-07:00Educarea mişcărilor articulatorii- exercitii logopedice1. Mobilitatea aparatului fono-articulator :
A. Exerciţii de mobilitate a maxilarelor
-exerciţii de închidere şi deschidere a gurii;
-exerciţii de coborare şi ridicare a maxilarelor;
-exerciţii de alternare a maxilarelor înainte-înapoi;
-muşcătura .
B. Exercitii de mobilitate pentru limbă
-limba iese si intră repede (ca la pisică când bea);
-limba mişcată de la dreapta la stânga (tic-tacul ceasului) ;
-limba iese în formă de lopată;
-limba iese în formă de sageată;
-limba şterge buzele;
-limba şterge dinţii de deasupra ;
-limba sterge dintii de dedesubt
-mişcări circulare ale limbii;
-limba ghemuită în fundul gurii;
-mişcările limbii în jos şi în sus cu gura deschisă.
-pronunţarea rapidă şi repetată a silabei ‘la’;
-limba la palat şi jos ;
C. Exerciţii pentru buze si obraji
-mişcări de sugere a obrajilor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor ;
-mişcări de întindere a buzelor (zâmbetul);
-mişcări de rotunjire a buzelor ;
-mişcări alternative de întindere şi rotunjire a buzelor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumânare, balon, morişcă ;
-miscari de aburire a o
oglinzii ;
-mişcări de umflare a obrajiilor ;
-vibrarea buzelor ;
-rictusul buzelor .
D. Exerciţii pentru vălul palatin
-exerciţii de imitare a căscatului ;
-exerciţii de imitare a înghiţitului, tusei ;
-mişcări de deglutiţie .
2. Educarea respiraţiei
A. Dezvoltarea respiraţiei nonverbale : educarea echilibrului între inspiraţie şi expiraţie
Exercitii pentru expiratie
– se suflă nasul in batistă;
– se suflă aerul pe dosul mâinii ;
-se ţine un fulg în aer ;
– se stinge lumânarea ;
-se umflă balonul ;
-se suflă în apă cu paiul .
Exercitii pentru inspiratie
-miroase florile ;
-câinele la vânătoare;
-miroase parfum, spirt, oţet etc.
B. Dezvoltarea respiratiei verbale :
Obţinerea expiraţiei mai lungi decât inspiraţia la pronunţie.
Vorbirea in expiraţie, fără efort, ritmat .
-exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fară efort în timpul unei expiraţii ;
-exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane;
-exerciţii de pronunţie a unor grupe de vocale pe durata unei expiraţii (ai, ei, oi, ua, ue etc.) ;
-exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii (ba, be, bi, bo… ale, ele, ile…) ;
-exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane, pe o expiraţie (aie, oie, uie, stra, stre, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri);
-exercitii ritmice de respiratie insotite de miscari si cantec
-exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea-cu un caiet pe abdomen, caietul mişcându-se în ritmul diafragmei) : la început nonverbal ; cu pronunţie de vocale, silabe, cuvinte ; cu recitare de poezii ; citire în această pozitie cu voce tare .
EXERCIŢII PENTRU MOBILITATEA BUCO-LINGUO-FACIALĂ
-se arată dinţii ;
-se face trompa ;
-se suflă in hârtii, vată, morişti;
-se suge cu paiul un lichid ;
-se mestecă;
-se înghite;
-se apucă cu dinţii sau cu buzele un obiect aflat pe masă ;
-se umflă sau se sug obrajii ;
-sa reproduce prin mimică :râsul, plânsul, mirarea ;
-se fluieră;
-se scoate limba ;
-se indreaptă limba către : nas, bărbie, comisuri.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-58136600232476032602016-11-02T01:05:00.001-07:002016-11-02T01:05:31.409-07:00Cum poate fi ajutat copilul acasa- exercitii logopedicePetreceţi mult timp comunicând cu copilul dvs.- vorbiţi, cântaţi şi încurajaţi imitarea sunetelor şi a gesturilor.
• Citiţi-i copilului dvs. – începând mai devreme de 6 ani. Nu trebuie să terminaţi o carte întreagă, dar căutaqţi o carte potrivită cu vârsta sau o carte cu poze şi încurajaţi copilul să privească, în timp ce denumiţi pozele. Încercaţi la început cărţi cu animale sau cărţi cu imagini decupate, pe care copilul poate să le atingă cu mâinile. După ce copilul mai creşte, lăsaţi-l să recunoască imaginile singur. Apoi, continuati cu povestiri scurte, cărora copilul ar putea să le anticipeze finalul. Copilul va începe să reţină povestirile care îi plac mai mult.
• Folosiţi-vă de orice situaţie – pentru a întări şi dezvolta limbajul copilului. Vorbiţi continuu cu el, explicându-i ce cumpărături faceţi, numiţi produsele (ex. lapte, zahăr, ouă etc.), explicaţi-i la ce le folosiţi, cum le veţi prepara. Atrăgeţi-i continuu atenţia asupra sunetelor din jur (foşnet defrunze, claxoane). Puneţi-i întrebări şi cereţi-i să vă răspundă. Păstraţi lucrurile la un nivel simplu, dar nu utilizaţi niciodată vorbirea deformată “ca a unui copil mic”.
• Vorbiţi-i copilului. Copilul învaţă cuvintele şi utilizarea lor ascultându-i pe cei din jur. El îşi modelează limbajul după ceea ce aude la dvs. De aceea, ceea ce souneţi şi modul cum spuneţi este important. Dialogul este normal în orice moment al zilei, la micul dejun,la baie şi în timp ce se îmbracă. Prin repetare, copilul se familiarizează cu limbajul foarte repede.
• Încurajaţi-vă copilul să pună întrebări, să facă alegeri şi răspundeţi-i la întrebări la nivelul limbajului său. Obişnuiţi copilul să folosească cuvintele în loc să plângă si să ţipe, atunci când trebuie să-şi satisfacă nevoile de bază (sete, foame, frig etc.).
• să-şi satisfacă nevoile de bază (sete, foame, frig etc.).
• Ascultaţi-vă copilul. Încurajaţi-l să vă povestească şi povestiţi-i la rândul dvs.
• Încurajaţi-i jocul. Oferiţi-i obiecte şi jucării potrivite cu vârsta. Jucaţi-vă chiar dvs. cu aceste jucării pentru a-i atrage atenţia cum trebuie folosite. Stabiliţi-vă un interval de timp foarte clar, în fiecare zi, pentru a vă juca cu copilul dvs. Oferiţi- i şansa de a se juca şi cu alţi copii.
• Cântaţi-i sau puneţi-i să asculte muzică. Ajutaţi-vă copilul să înveţe cântece noi. În timp ce cântă, copilul învaţă cuvinte noi şi propoziţii, memorează, ascultă, imită, reţine expresii şi sentimente exprimate prin cuvinte.
• Mergeţi în excursii sau ieşiri în aer liber. Limbajul se bazează pe idei şi experienţe. Vorbiţi despre noile experienţe avute împreună.
• Citiţi-i copilului. Căutaţi cărţi potivite cu vârsta lui. Cititul îi oferă sansa de a învăţa cuvinte şi idei noi.
1-2 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– încurajaţi primele eforturi atunci când spune cuvinte noi;
– vorbiţi cu copilul despre tot ceea ce faceţi în timp ce sunteţi împreună;
– vorbiţi-i în cuvinte simple, dar şi rar;
– vorbiţi-i despre situaţiile noi, înainte, în timpul şi la întoarcerea acasă;
– priviţi-vă copilul în timp ce vă vorbeşte;
– descrieţi în cuvinte ceea ce face copilul, ceea ce simte, ceea ce vede;
– lăsaţi copilul să asculte înregistrări audio pentru copii;
– premiaţi efortul copilului de a comunica.
2-3 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– repetaţi mereu cuvintele noi;
– ajutaţi-vă copilul să asculte şi să urmeze instrucţiuni pentru a se juca: “aruncă mingea”, “atinge nasul tatălui”;
– luaţi-vă copilul în excursii şi vorbiţi-i despre acestea înainte de plecare, în timpul şi după excursie;
– lăsaţi-vă copilul să vă răspundă la întrebările simple;
– citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
– descrieţi ceea ce faceţi sau aveţi de gând să faceţi;
– rugaţi copilul să transmită mesajele dvs. celor din jur (“spune-i tatei că îl rog să cumpere pâine”);
– purtaţi conversaţii cu copilul şi ceilalţi membri ai familiei;
– puneţi-i întrebări care să-i dea de gândit şi care să-l provoace să vorbească;
– arătaţi-i copilul că aţi înţeles ce spune, răspunzandu-i, zâmbindu-i;
– extindeţi ceea ce spune copilul, dacă el cere “mai mult suc”, repetaţi “Andrei mai doreşte suc”.
3-4 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– vorbiţi despre asemănările şi deosebirile dintre obiecte;
– ajutaţi-vă copilul să spună poveşti după imagini;
– lăsaţi-vă copilul să se joace cu alţi copii;
– citiţi-i poveşti lungi;
– fiţi atent şi receptiv la copil atunci când acesta vă vorbeşte;
– vorbiţi-i despre locurile unde aţi fost sau urmează să mergeţi.
4-5 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– ajutaţi-vă copilul să sorteze lucrurile (ex. alimente, animale etc.);
– învăţaţi copilul să utilizeze telefonul;
– lăsaţi copilul să vă ajute la planificarea activităţilor: de ex. “Ce pregătim pentru ziua de Craăciun?”;
– continuaţi să-i vorbiţi despre ceea ce îl interesează;
– citiţi-i poveşti lungi;
– lăsaţi-l şi pe el să vă spună poveşti;
– arătaţi-i că vă face plăcere când vine să vorbească cu dvs.;
5-6 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– premiaţi copilul atunci când vorbeşte despre sentimentele
sale, gândurile, speranţele şi temerile sale;
– comentaţi despre ceea ce credeţi despre sentimentele şi gândurile sale.
– cântaţi, recitaţi poezii împreună;
– vorbiţi-i ca şi unui adult;
– priviţi împreună fotografiile de familie şi povestiţi poveşti de familie;
– ascultaţi când vă vorbeşte;
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-3321345466079874362016-11-02T01:03:00.002-07:002016-11-02T01:03:08.657-07:00Corectarea pronunţiei defectuoase a sunetului RPâna la vârsta de 3-4 ani, pronunţia “defectuoasă” sau înlocuirea sunetului R este “normală”, fiziologică si nu necesită exerciţii logopedice.
Important este ca cei din jurul copilului să pronunţe corect cuvintele şi de asemenea, copilul să nu sufere de o deficienţă auditivă.
La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii sunt întredeschişi. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinţii de sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinţilor incisivi de sus. Limba este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole şi dinţii superiori. Este, prin urmare, foarte important ca vibraţia să fie localizată g>la nivelul vârfului limbii. Dacă vibraţia este localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau dacă emiterea se face fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la localizarea vibraţiei!
Exercitiile pentru impostarea sunetului R sunt:
– umflarea obrajilor si suflarea aerul afara cu putere;
– limba rotunda/ascutita alternativ;
– limba rotunda intre dintii;
– limba rotunda intre buze, vibrarea varfului limbii;
– limba sus, in spatele incisivilor superiori, imitarea tropaitului calului;
– lmba sus, in spatele incisivilor superiori si articularea: bruuummm.
Onomatopee pentru fonemele L, R:
– senzaţia de frig (brrr)
– mârâitul ( mrrr)
– ursul ( mo ursul ( morr)
– porcul ( groh)
– cioara ( crra)
– greiere ( cri-cri)
– galop ( trop)
porumbelul ( grrru)
– motorul ( brrum)
– ceasul ( ţârrr)
– raţa ( lipa-lipa)
– clopoţelul ( cling-cling)
Sunetul “R” se poate obtine prin derivare din alte sunete: pronuntarea sunetulu iZ cu varful limbii îndreptat spre alveolele superioare, pronuntarea sunetului J prelung, concomitent cu usoare impulsuri sub barbie, pronuntarea din ce în ce mai rapida a succesiunii T-D, sau D-T-L.
Cand sunetul nu poate fi obtinut prin derivare atunci este necesara interventia cu spatula logopedica. Odata obţinut, sunetul R va fi alaturat altor sunete pentru a fi pronuntat în silabe, apoi în cuvinte.
sursa:www.psihologos.ro
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-70097954590575965912016-11-02T01:00:00.001-07:002016-11-02T01:00:35.418-07:00Corectarea pronunţiei sunetului SPentru pronunţia sunetului S copilul este pus să zâmbească cu buzele cât mai întinse (ca un elastic).
Distanţa dintre buze este cam de 2 mm.Limba ia poziţia,,lopată,,şi se suflă uşor aer peste buze, emiţând un sssss prelung.Limba trebuie să fie bine sprijinită de dinţii din faţă în aşa fel încât să nu permită nici un spaţiu între ea şi maxilar.
I se cere copilului să verifice dacă simte aer rece pe dosul palmei.
Exerciţiile iniţiale se execută în şoaptă.Foarte bune sunt onomatopeele:
-sssssss -sâsâitul sarpelui
-sâ-sâc -a face în ciudă
-ploeosc -ceva care cade în apă
-piss -pisss-a chema pisica
-uups -surprindere, greşeală
La fel ca şi în cazul celorlalte sunete supuse corectării sunetul S se introduce în silabe directe , indirecte, logatomi, grupuri consonantice, cuvinte mono, bi şi multisilabice.
SS-articulare animată
sursa://http: //corectarealimbajului.ro/fisiere/resurse/articulare/gif/S.gif
Modele de exerciţii pentru exersarea sunetului S
sssa, ssse, sssi, ssso, sssu, sssă
asss, esss, isss, osss, usss, ăsss
asssa,esse, isssi, ossso, usssu, ăsssa
sssasss,sssesss, sssisss, sssosss, sssusss
sssasssa, sssessse, sssisssi,sssossso, sssusssu
soi său soc sac sub sun sul
sar ser soţ sur suc sui sus
semn stă stuf stop stea scop scor scap slab sloi surd
sală sapă sare sate sere sete sită soră sobă supă sună
salam salut secat sărat sirop singur senin seară semne sobar
semnal sertar surdă supărată salată serată suferă surâde sârmă serenadă seminţe surzenie silabă sufocată supusă suge
masă casă vase lasă nisip coase oase plasă deasă fisă desen
pastă muscă pistol prosop viscol mustos gustos găsit pescar
pasăre fasole nasture fustă cusută mireasă miroase făinoase creste
vis nas dos vas ras dus las pas fâs ras tos gras gros bis
voios miros ploios curajos rămas glas pios vârtos haios miros
pufos jos găunos mieros frumos puls compas urs tuns vărs
Pun sare în supă.
Silvia desenează.
Sabina este somnoroasă.
Sorina scrie.
Costin sare.
Silvia soseşte.
Simion se spală.
Pisica se ascunde.
O muscă stă pe biscuit.
Sorin este la baschet.
Salata este din castraveţi cu usturoi.
Vasile pescuieşte.
Sorin iese afară.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-9089490526599091992016-11-02T00:51:00.002-07:002016-11-02T00:51:56.742-07:00Ingrijorator: stiati ca dependenta de tableta/tel la copii este echivalenta cu dependenta de droguri. Ce este mai sanatos jocul pe tableta/tel sau afara?Dragi parinti sau cititor v-ati pus vreodata intrebare cat timp ar trebui sa petreaca un copil in fata tabletei, laptop sau calculator/ televizor?
Psihologii au observat că persoanele care se confruntă cu dependența de gadgeturi moderne, precum tablete sau telefoane mobile, manifestă simptome similare persoanelor dependente de droguri, relatează Live Science.
Din ce in ce mai multi parinti ii lasa pe copiii lor, sa petreaca cat mai mult timp in fata tabletei , nestiind in ce pericol isi expune copilul.
Toti mai multi parinti apeleaza la serviciile noastre cu copiii intarziati din punct de vedere a limbajului( nu vorbesc) sau nu vorbesc corect, cu anxietate generalizata, atacuri de panica, cu copii in episoade depresive, obezii, anorexici, tulburari de comporatment.
Oare de ce manifesta toate aceste simptome?
Copiii nu vorbesc deoarece parintii foarte “ocupati”, odata ajunsi acasa nu comunica cu copiii lor sau comunica putin, copiii fiind cu ochii in tableta sau telefon/ tv/ laptop. De ce se intapla asa? Este foarte comod pentru un parinte sa fie liniste in casa si copilul sa stea cuminte pe tablet sa se joace. Copilul este in lumea lui acolo, este foarte concentrat si atent , ne mai comunicand cu parintele, iar parintele este foarte fericit ca are un copil bun, cuminte si linistit. Toate acestea dauneaza grav sanatatii unui copil. Copilul este alb la piele( nu mai iese din casa) , lipseste vitamina D – care se acapareaza de la soare, si de aici tot mai multi copii rahitici, ducand la grave boli de oase.
Copiii sunt foarte incercanati, anxiosi, izolatii social- nu au prieteni, depresivi, agitati, agresivi, limbajul verbal este redus, nu li se dezvolat tipurile de gandire si imaginatie. In jocurile electronice gandirea este pus ape “ pilot automat”, ducand la robotizare copilului.
Din ce in ce mai multi copii petrec la calculator/ tablet/ telefon/ laptop intre 2-8 ore pe zi, in zilele de vara chiar 12-14 ore pe zi.
Ca si parinti, ghidati acesti copii dependeti in alte dependente. La varsta matura acesti copii vor dezvolta dependente( adictii ) alcool droguri, jocuri de noroc, pariuri sportive.
La intrebarea mea adresata parintilor in cabinet, cat petrece copilul dv pe tel/ tableta? parintii spun : „a nu mult 2-4 ore, alti 6-8 ore”. Daca ne gandim ca acele 8 ore este echivalent cu 8 ore de munca. Si parintii mai afirma: “ce sa facem acum, toata lumea are tableta/ telefon. Daca nu se joaca va ramane in urma cu tehnologia.
Copiii din era aceasta, sunt capabili sa descopere un tel sau tableta in 2 ore. Nu este necesar ca el sa creeze dependenta.
De ce este bine ca, copiii nostri sa se joace simboloc, adica cu jucarii in loc de tableta/telefon?
Jocul simbolic este jocul liber imaginar cu diferite obiecte, jucarii .Copiii care se joaca simboloc sunt mult mai sanatosi. Cei care stau afara sunt copii cu culoare la piele, oasele sunt solide, au pofta de mancare, sunt activi , vioi, plin de viata, fericiti, empatici, au prieteni.
Dpv al gandirii ei isi dezvolta gandirea : creativa si divergenta, asta insemana ca ei vor fi capabili sa se descurce in viata, sa isi dezvolte propiile strategii de viata.
Va-ti pus vreodata intrebare de ce noi poporul roman suntem “saraci”, cu salarii mici dar o ducem bine?
Pentru ca avem acest tip de gandire dezvoltata, stim sa ne creem propriile oportunitati de a creea o sursa de venit in plus, ne-am dezvoltat-o, pentru ca noi am stiut sa ne jucam afara, sa socializam si sa ne creem propriile jocuri si jucarii, asta ducand in timp la dezvoltarea abilitatiilor de a fi descurcaret.
Incotro indreptam noua generatie? De noi depinde.
Este mai comod sa ii dai copilului o tableta sau telefon in mana, ca parintele sa fie linistit si lasat in pace, este mai comod sa ii tinem pe copii in casa decat sa iesim cu ei in parc. Dar ne dorin copii sanatosi sau copii bolnavi, ne dorim copii descurcareti sau copii blegi?
Cat trebuie sa stea in fata tabletei/ calculatorului?
La ultima conferinta la care am participat colegii mei medici psihiatri pediatri, afirmau ca in unele tari este interzisa folosirea tabletei/ tel/ televizor, inaintea varstei de 2 ani.
Este ingrijorator ce se intampla cu acesti copii, de ce sunt lasati sa stea atatea ore in fata gadgeturilor.
“Lasati copiii sa se dezvolte armonios si sanatos” Psiholog, psihoterapeut , logoped Simona Hint Oradea tel 0740054037
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-29743567970114874862016-05-17T05:02:00.002-07:002016-05-17T05:02:44.656-07:00Care sunt cauzele ecomprezisului/ enurezisului sau „constipatia cronica” ?Tulburarile de eliminare apar la copiii care au probleme sa mearga la toaleta – pentru a urina sau a defeca. Desi nu este o situatie rara pentru copiii mici sa aiba „accidente”, poate deveni o problema daca apare mai frecvent de 3 ori pe luna, in special la copiii cu varsta peste 5 ani.
Exista doua tipuri de tulburari de eliminare: enurezisul si encoprezisul:
– encoprezisul reprezinta eliminarea scaunului in alte locuri in afara de toaleta, cum ar fi chilotei sau pe podea; acest comportament poate avea un scop sau nu
– enurezisul reprezinta urinarea in alte locuri decat toaleta. Enurezisul care apare noaptea sau udarea patului, este cel mai frecvent tip de tulburare de eliminare. La fel ca si pentru encoprezis acesta poate avea un scop sau nu.
Cat de frecvent este encoprezisul?
Encoprezisul este destul de frecvent, desi multe cazuri nu sunt raportate datorita sentimentelor de rusine ale copilului sau ale parintilor. Se estimeaza ca intre 1,5 si 10% dintre copii au encoprezis. Afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete.
In plus fata de eliminarea scaunului in locuri nepotrivite, copilul cu encoprezis poate avea si alte simptome:
– lipsa apetitului
– dureri abdominale
– diaree
– mancarimi in regiunea anala datorita scaunelor diareice frecvente
– scaderea interesului pentru activitati fizice
– retragerea din interactiunea cu parintii si prietenii
– modificarea comportamentului datorat cresterii peristaltismului intestinal.
Alte probleme asociate cu encoprezisul
Un copil cu encoprezis prezinta risc pentru probleme emotionale si sociale legate de aceasta afectiune. Ei pot dezvolta probleme legate de stima de sine, pot deveni deprimati, se descurca greu la scoala si refuza sa socializeze cu alti copii, inclusiv refuza sa mearga la petreceri si la evenimente care implica ramasul peste noapte. Ridiculizarea de catre prieteni si critica din partea membrilor familiei adaugate stimei de sine scazute, pot contribui la izolarea sociala a copilului. Daca copilul nu dezvolta obiceiuri sanatoase pentru peristaltismul intestinal, ei pot suferi de constipatie cronica.
Cauze
Cel mai frecventa cauza a encoprezisului este constipatia cronica, inabilitatea de a elimina scaunul din intestin. Aceasta poate apare din mai multe motive, incluzand stresul, ingerarea unei cantitati insuficiente de apa (ceea ce face ca fecalele sa aiba consistenta crescuta si sa treaca mai greu prin intestin) sau o durere determinata de o leziune la nivelul anusului (orificiul de deschidere al rectului prin care se elimina scaunul).
Cand un copil este constipat, se dezvolta o masa mare de fecale care destind rectul. Aceasta intindere a rectului determina o functionare precara a terminatiilor nervoase din zona rectului si copilul nu mai simte nevoia sa mearga la toaleta sau nu mai realizeaza cand iese scaunul. Masa de fecale poate deveni compactata – prea mare sau prea dura pentru a se elimina fara durere. In final, musculatura care tine fecalele in rect nu mai face fata. Desi masa mare si dura de fecale nu poate trece, se poate scurge o cantitate de lichid pe langa masa compactata determinand murdarirea lenjeriei.
Factori care pot contribui la aparitia constipatiei:
– dieta saraca in fibre
– lipsa exercitiilor fizice
– teama sau repulsia de a folosi toalete straine, cum ar fi cele publice
– modificarea rutinei de toaleta; spre exemplu, cand copilul merge la scoala si exista un anumit program de folosire a toaletei.
Alta cauza posibila a encoprezisului o reprezinta problemele fizice legate de peristaltismul intestinal. Un copil poate dezvolta encoprezis datorita fricii sau frustrarii legate de invatarea folosirii olitei sau toaletei. Evenimente stresante in viata copilului, cum ar fi o boala in familie au aparitia unui frate, pot contribui la aceasta tulburare. In unele cazuri, copilul refuza sistematic sa foloseasca toaleta.
Diagnostic
Daca sunt prezente simptome, medicul va incepe o evaluare prin obtinerea unui istoric medical complet si o examinare fizica. Medicul poate folosi anumite teste, cum ar fi radiografiile, pentru a elimina cauze posibile ale constipatiei, cum ar fi o afectiune a intestinului. Daca nu se identifica nici o afectare fizica medicul va pune diagnosticul pe baza simptomelor prezente si a obiceiurilor de defecatie.
Tratament
Scopul tratamentului este prevenirea aparitiei constipatiei. Educarea copilului si a familiei despre aceasta afectiune este, de asemeni, o parte importanta a tratamentului.
Tratamentul incepe cu evacuarea oricaror urme de fecale ce ar putea fi compactate la nivelul colonului (intestinul gros). Urmatorul pas este incercarea de a mentine continutul intestinal moale si usor de eliminat. In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi obtinut prin modificarea dietei copilului, programarea de momente de-a lungul zilei in care copilul sa folosesca toaleta, incurajarea si rasplatirea schimbarilor in bine ale obiceiurilor de folosire a toaletei. In cazurile mai severe, medicul poate recomanda folosirea de laxative pentru a reduce constipatia. Psihoterapia (o forma de consiliere) poate fi folosita pentru a ajuta copilul sa treaca peste rusine, vinovatie sau stima de sine scazuta asociate cu aceasta tulburare.
Evolutie
Encoprezisul se amelioreaza odata cu cresterea copilului, desi problema poate apare si dispare pe parcursul mai multor ani. Cele mai bune rezultate apar cand sunt abordate in tratament toate aspectele: educational, comportamental si emotional. Copilul poate avea accidente ocazionale pana cand musculatura intestinala isi reia tonusul si controlul asupra miscarilor intestinale.
Preventie
Desi nu este posibila prevenirea encoprezisului, tratarea precoce, imediat ce au aparut simptomele, poate reduce aparita frustrarii si a problemelor emotionale, precum si a complicatiilor potentiale legate de aceasta afectiune. In plus, o atitudine pozitiva si rabdatoare cu copilul in timpul invatarii folosirii olitei si toaletei poate ajuta la prevenire aparitiei temerilor sau a sentimentelor negative legate de folosirea toaletei.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-43775733970746512472016-05-17T04:36:00.003-07:002016-05-17T04:36:57.352-07:00Ce reprezinta sindromul Asperger?
Sindromul Asperger este o afecţiune neurologică numită după fizicianul vienez, Hans Asperger. Acesta a publicat în anul 1944 o lucrare care a descris un model de comportament la mai mulţi băieţi tineri, care aveau inteligenţă şi dezvoltare lingvistică normale, care însă dovedeau comportamente similare autismului şi deficienţe marcante ale abilităţilor sociale şi de comunicare. În ciuda publicării acestei lucrări în anii 1940, abia în 1994 sindromul Asperger a fost adăugat la DSM IV şi abia în ultimii ani a fost recunoscut de profesionişti şi părinţi.
Persoanele cu sindrom Asperger pot avea o varietate de caracteristici, iar deficienţa poate varia între uşor şi sever. Persoanele cu sindrom Asperger au deficienţe marcante în ceea ce priveşte abilităţile sociale, au dificultăţi în caz de tranziţie sau schimbare şi preferă asemănarea. Deseori ei au obiceiuri obsesive şi pot fi preocupaţi de un anume subiect de interes. Au mari dificultăţi în a citi indicii non-verbale (limbajul corpului) şi deseori au dificultăţi în a determina în mod corect spaţiul corporal. Deseori suprasensibili la sunete, gusturi, mirosuri şi viziuni, persoanele cu sindrom Asperger pot prefera haine moi, anumite mâncăruri şi pot fi deranjaţi de sunete şi lumini pe care nimeni altcineva nu pare că le aude ori vede. Este important să ne amintim că persoana cu sindrom Asperger percepe lumea foarte diferit. De aceea, multe comportamente care par ciudate sau neobişnuite sunt cauzate de acele diferenţe neurologice şi nu sunt rezultatul nepoliteţii intenţionate sau a proastei purtări, şi cu siguranţă nu sunt rezultatul unei „educaţii neadecvate”.
Prin definiţie, persoanele cu sindrom Asperger au un IQ normal şi mulţi indivizi (deşi nu toţi) au abilităţi excepţionale sau talent într-un anumit domeniu. Din cauza gradului lor ridicat de funcţionalitate şi a naivităţii lor, sunt deseori văzuţi ca fiind excentrici sau ciudaţi şi pot fi uşor victime ale bătăii de joc. În timp ce dezvoltarea lingvistică pare, la suprafaţă, normală, persoanele cu sindrom Asperger au deseori deficienţe de pragmatică şi prozodie. Vocabularele pot fi extraordinar de bogate, unii copii sunând ca nişte „mici profesori”. În orice caz, persoanele cu sindrom Asperger pot fi extrem de literale şi au dificultăţi de folosire a limbii într-un context social.
În acest moment există multe dezbateri referitoare la unde se încadrează exact sindromul Asperger. În prezent este descris ca o deficienţă din spectrul autismului, iar Uta Frith, în cartea sa „AUTISMUL și SINDROMUL ASPERGER”, a descris persoanele cu sindrom Asperger ca „având un pic de autism”. Unii profesionişti consideră că sindrom Asperger este identic cu autismul cu înaltă funcţionare, în timp ce alţii cred că se descrie mai bine ca o dizabilitate non- verbală de învăţare.
Sindromul Asperger împărtăşeşte multe caracteristici cu PDD-NOS (deficienţa de dezvoltare pervasivă, nespecificată altfel), HFA şi NLD şi, deoarece a fost necunoscută până acum câţiva ani, mulţi indivizi ori au primit un diagnostic incorect ori au rămas nediagnosticaţi. De exemplu, nu este deloc rar ca un copil care iniţial a fost diagnosticat cu ADD sau ADHD să fie rediagnosticat cu sindrom Asperger. În plus, unii indivizi care au fost iniţial diagnosticaţi cu HFA sau PDD-NOS acum primesc diagnosticul de sindrom Asperger şi mulţi indivizi au un diagnostic dublu de sindrom Asperger şi autism cu înaltă funcţionare.
Criterii de diagnosticare pentru tulburarea Asperger, conform DSM IV:
Deteriorare calitativă în interacţiunea socială, manifestată prin cel puţin două dintre următoarele:
1. deteriorare marcantă în utilizarea comportamentelor non-verbale multiple cum ar fi privire direct în ochi, expresie facială, posturi corporale şi gesturi de reglare a interacţiunii sociale;
2. nereuşita de a dezvolta relaţii de prietenie corespunzătoare nivelului de
dezvoltare;
3. lipsa de dorinţă spontană de a împărtăşi bucuriile, interesele sau reuşitele cu alţi oameni (de ex. prin lipsa de a arăta, aduce sau indica obiecte de interes altor oameni);
4. lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale.
B. Modele comportamentale, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe restrânse, manifestate prin cel puţin una din următoarele:
preocupare acerbă pentru unul sau mai multe modele de interes stereotipe sau restrânse, care este anormal fie prin intensitate, fie prin obiectiv;
2. ataşare aparent inflexibilă la rutine sau ritualuri specifice, nefuncţionale;
3. manierisme motrice stereotipe şi repetitive (de ex. bătaie sau răsucire a
mâinii sau a degetului sau mişcări complexe din întreg corpul);
4. preocupare insistentă cu părţi ale obiectelor.
Perturbarea cauzează deteriorare clinică semnificativă în ceea ce priveşte zonele sociale, ocupaţionale, etc. de funcţionare
Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte limbajul (de ex. cuvinte singulare folosite până la vârsta de 2 ani, fraze comunicative folosite până la vârsta de 3 ani).
Nu există întârziere clinică semnificativă în ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă sau dezvoltarea abilităţilor auto-ajutătoare corespunzătoare vârstei,
comportamentul adaptiv (altul decât interacţiunea socială) şi curiozitatea despre mediul înconjurător în timpul copilăriei.
Criteriile nu sunt îndeplinite pentru alte dizabilităţi specifice de dezvoltare sau schizofreni
Sindromul Asperger, în viziunea lui Lois Freisleben-Cook
Sindromul Asperger este un termen folosit atunci când un copil sau adult are unele trăsături de autism, însă poate să nu aibă întreaga gamă clinică. Există unele dezacorduri despre locul în care se potriveşte în spectrul PDD. Unii oameni cu sindrom Asperger au foarte mult succes şi până recent nu au fost diagnosticaţi cu altceva decât că erau excentrici, absenţi, neadaptaţi din punct de vedere social şi un pic ciudaţi din punct de vedere fizic.
Deşi criteriile nu afirmă că ar exista o întârziere semnificativă în dezvoltarea limbajului, ceea ce puteţi vedea este o modalitate „diferită” de folosire a limbii. Un copil poate avea un vocabular nemaipomenit şi chiar să demonstreze hiperlexie, dar să nu înţeleagă cu adevărat nuanţele limbii şi să aibă dificultăţi cu pragmatica lingvistică. Pragmatica socială de asemenea tinde să fie slabă, făcând persoana să pară că funcţionează pe alt sistem. Dispraxia motrice poate fi reflectată într-o tendinţă de a fi neîndemânatic.
În interacţiunea socială, mulţi oameni cu sindromul Asperger demonstrează evitarea privirii fixe şi pot chiar să se întoarcă în partea cealaltă atunci când salută pe cineva. Copiii pe care i-am cunoscut îşi doresc interacţiune cu alţii, însă au dificultăţi în a ştii cum trebuie să procedeze. Ei sunt, în orice caz, mai apţi să înveţe abilităţi sociale decât suntem eu sau dumneavoastră apţi să învăţăm să cântăm la pian.
Există impresia generală că sindromul Asperger aduce cu sine o inteligenţă superioară şi o tendinţă de a deveni foarte interesat şi preocupat de un anumit subiect. Deseori această preocupare duce la o carieră specifică, în care adultul are foarte mult succes. La vârste mai tinere, copilul poate fi mai rigid şi mai reticent în ceea ce priveşte schimbările sau adoptarea de rutine. Aceasta poate duce la ideea că este vorba de OCD, însă nu este acelaşi fenomen.
Multe din slăbiciuni pot fi remediate cu tipuri specifice de terapie, îndreptată spre învăţarea de abilităţi sociale şi pragmatice. Anxietatea care duce la o rigiditate semnificativă poate fi de asemenea tratată medical. Deşi este mai dificil, adulţii cu sindromul Asperger pot avea relaţii, familii, vieţi fericite şi productive.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-27285535462494286732016-03-14T04:55:00.000-07:002016-03-14T04:55:06.903-07:00Ce este ADHD- tulburare hiperckinetica cu deficit atentional?
ADHD este o tulburare care presupune un dezechilibru în chimia și anatomia creierului, cu o importantă determinare genetică, dar care poate fi influențată educațional, caracterizată printr-un nivel de dezvoltare necorespunzător vârstei în ceea ce privește atenţia (concentrare, distractibilitate), activitatea motorie şi impulsivitatea, simptome care pot să apară în orice combinaţie, la şcoală, acasă şi în alte situaţii sociale.
ADHD poate fi diagnosticată atunci când:
• copilul este neatent, face greșeli din neatenție, este dezorganizat și uituc, nu-și duce până la capăt activitățile;
• copilul vorbește prea mult, răspunde neîntrebat, răspunde înainte de a se fi încheiat întrebarea;
• copilul se mișcă tot timpul, nu-și poate aștepta rândul, parcă ar avea “un motoraș”.
Pentru ca diagnosticul de ADHD să fie îndeplinit este nevoie ca:
• manifestările să apară cu o intensitate și o frecvență crescută comparativ cu copiii cu acelați nivel de dezvoltare;
• manifestările să fi fost prezente înainte de vârsta de 7 ani și pentru o perioadă de timp suficient de mare;
• manifestările să apară în cel puțin două domenii de activitate ale copilului (acasă, școală, parc, petrecerile cu alți copii, afterschool etc.);
• manifestările îi produc copilului o afectare semnificativă a funcționării sociale (relații cu cei de-o vârstă, progrese la școală, relații în familie).
ADHD poate afecta copiii de toate vârstele, poate evolua cronic și la vârsta adultă, schimbând semnificativ modul de viață al copilului sau adolescentului prin influențarea relațiilor sociale și performanțelor academice.
ADHD poate asocia la adolescent sau la adultul tânăr scăderea stimei de sine, depresie, consumul de substanțe și delincvență.
Este foarte important deci ca ADHD să fie diagnosticat devreme și să se instituie cât mai curând modalitățile de intervenție – terapie medicamentoasă, terapie psihologică comportamentală. Implicarea familiei și a educatorilor în echipa terapeutică este indicată pentru succesul intervenției.
ADHD poate fi o tulburare care asociază doar simptome de inatenție, doar simptome de hiperactivitate/impulsivitate sau poate asocia, combinat, și simptome de inatenție, impulsivitate și hiperactivitate.
mai multe informatii puteti gasi pe www.adhd.ro
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-48245164353990453852016-03-14T04:49:00.001-07:002016-03-14T04:49:55.008-07:00Ce este autismul la copii?Autismul este o boala ce poate afecta comportamentul unui copil, modul in care acesta gandeste, comunica si interactioneaza cu ceilalti. Copiii care sufera de autism sunt afectati in mai multe feluri. Unii dintre acestia au doar simptome blande incat se pot dezvolta si pot trai independent, in timp ce altii pot avea simptome severe si au nevoie de ingrijiri speciale. Aceasta tulburare este mai comuna la baieti decat la fete si este de obicei diagnosticata la varstele cuprinse intre 15-36 luni, desi simptomele pot aparea mai devreme.
Ce este autismul?
Autismul este o tulburare a spectrului, insemnand faptul ca acesta afecteaza copiii in diferite moduri, la diferite grade de severitate, cu privire la abilitatea de a comunica, de a se gandi si de a interactiona la nivel social.
Deoarece nu exista nimic anormal cu privire la partea fizica a unui bolnav de autism si deoarece copiii se dezvolta fiecare in felul sau, tulburarea poate fi greu de recunoscut.
Autismul este caracterizat de:
• Probleme de comunicare, ce pot include intarzieri in dezvoltarea vorbirii sau repetari de cuvinte;
• Interactiune sociala precara;
• Comportament si interes repetitiv;
• Comportament neobisnuit privind miscarea mainilor.
Pentru un sfert din copiii bolnavi de autism, dezvoltarea poate fi normala in primii 2 ani de viata, ca apoi sa regreseze in privinta interactiei sociale si a comunicarii. Posibil ca ei sa:
• Prefere sa se joace singuri;
• Sa nu constientizeze faptul ca se joaca langa alti copii;
• Le place sa alinieze obiecte si sa le aranjeze in functie de culoare;
• Sa aiba dificultati in a stabili un contact vizual cu alte persoane.
In cazul in care semnalati unul dintre aceste semne cu privinta la copilul dvs, pe baza unui comportament izolat, nu inseamna neaparat ca acesta sufera de autism. De obicei este o colectie de astfel de tipare ce duc la realizarea unui diagnostic.
Desi copiii cu autism sunt afectati in diferite moduri, in toate cazurile, capacitatea lor de a comunica si de a interactiona cu ceilalti este precara. Alte comportamente ale copiiilor cu autism sunt:
• Limbaj limitat la cuvinte repetitive;
• Oprirea comunicarii;
• Probleme in a comunica ce le este necesar;
• Nu pot stabili contact vizual cu persoanele din jurul lor;
• Doresc sa fie singuri;
• Le plac jocurile imaginare si fantastice;
• Se angajeaza in miscari repetitive, de exemplu invartirea unor obiecte;
• Plang sau rad fara motiv;
• Dificultate in arata sau a primi afectiune;
• Nu suporta schimbarea programului zilnic;
• Nu prezinta frica fata de pericol;
• Sunt fizic foarte activi sau deloc;
• Lipsa raspunsurilor la chemarile dupa nume;
• Reactii anormale la sunete tari.
Nu toti copiii cu autism prezinta astfel de comportamente.
Cauze si diagnostic
Cauzele autismului
Nu exista o cauza anume pentru autism. Cercetarile s-au bazat pe dezechilibrul chimic, dezvoltarea creierului sau sistemul imunitar al pacientului.Alergiile la mancare, cantitatile excesive in tractul intestinal si expunerea la un mediu toxic, au fost vazute ca posibile cauze ale autismului. Insa nu exista dovezi clare in acest sens.
Cativa dintre cercetatori considera faptul ca thimerisolul ( este un ingredient al vaccinului) si vaccinurile pot avea legatura cu autismul deoarece diagnosticul bolii coincide cu varsta la care copilul necesita vaccinuri. Insa nu exista dovezi in acest sens, chiar teoria fondata pe acest subiect in 1998 a fost discreditata in 2004.
Diagnosticul autismului
Exista o sansa de 10% in cazul in care avem deja un copil cu autism, ca si urmatorul sa fie afectat sau sa prezinte o tulburare similara.
Deoarece autismul este greu de recunoscut si diagnosticat, este foarte important ca parintele sa observe posibilele simptome iar apoi sa contacteze un medic specialist pentru a determina existenta sau nu a bolii, cat mai curand posibil. In cazul in care ca parinte, sunteti ingrijorat cu privinta la problemele de comunicare ale copilului dvs, este recomandat sa consultati un medic, pentru a va risipi temerile.
Nu exista un anumit test pentru a diagnostica autismul, insa este posibil ca medicul sa ceara mai multe teste pentru a observa starea de sanatate a copilului dvs. Puteti contact un pediatru,un psihiatru pentru copii sau un neurolog.
Programul de interventie
In cazul in care copilul dvs. a fost diagnosticat cu autism, puteti apela la urmatoare echipa de specialisti:
• Pediatru specializat in dezvoltarea si cresterea copilului;
• Psiholog;
• Terapeut pentru problemele de comunicare si interactie sociala;
• Profesor specializat in educatia copiiilor cu autism.
Cautarea si gasirea unui program special pentru copiii cu autism este foarte importanta si trebuie facuta rapid. Aceste programe sunt utilizate pentru a oferi educatie si suport copilului dvs,dupa ce a fost diagnosticat cu tulburari fizice sau psihice de comportament. Aceste programe sunt cele care reusesc sa integreze partial copilul in societate, folosindu-se de diferite metode precum limbaje de semn sau diverse poze. Acestea ajuta de asemenea copilul sa renunte la tiparul repetativ si sa ii ghideaza spre alte activitati.
Pentru majoritatea copiiilor se folosesc medicamente, pentru a le tine acestora simptomele sub control, precum antidepresive pentru a minimaliza tiparele repetative sau pentru a le stimula activitatea, anticonvulsive pentru a trata agresivitatea. Unora li se dau si medicamente antipsihotice pentru a controla comportamentul repetitiv si agresiv.
Ajutorul dat copiiilor cu autism
Mersul la scoala
Membrii echipei medicale te pot ajuta sa ii gasesti copilului un mediu cat mai propice acestuia, atunci cand este vorba de educatie, ca de exemplu mersul la scoala. Ei pot alege:
• O scoala normala cat mai aproape de casa;
• O scoala privata ce ofera suport intens pentru copiii cu probleme;
• O scoala speciala pentru copiii ce sufera de autism.
Organizarea clasei in care va invata copilul este foarte importanta deoarece acesta poate reduce frustrarea copilului dvs. Necesitatile individuale ale copilul trebuie luate in calcul din momentul in care acesta ajunge in noua sa scoala. Acestea sunt cateva din lucrurile pe care ati putea sa le faceti pentru a facilita tranzitia:
• Trebuie sa existe putine usi;
• O toaleta in cadrul clasei sau foarte aproape de aceasta;
• Anumite pauze intre lectii;
• Organizarea lucrurilor necesare copilului;
• Zona linistita.
Ajutati-va copilul
In momentul in care un parinte este constient de boala copilului sau, in acest caz de autism, poate fi uneori de-a dreptul devastant pentru acestia. Ei trec prin diferite stari emotionale precum: refuz, furie, negocierea cu ei insasi, depresie si in final acceptare. Puteti contacta un psiholog care va va putea ajuta sa treceti prin si peste aceste momente.
Nu uitati de faptul ca dvs. ca parinte jucati un rol foarte important in viata copilului dvs. La fel ca orice copil, copiii cu autism invata jucandu-se, de aceea este important sa va jucati impreuna cu acesta.
Acestea sunt cateva din caile pe care le puteti adopta acasa cu copilul dvs:
• Fiti constant si stabiliti anumite rutine atat pentru casa, cat si pentru afara;
• Gasiti un loc unde copilul dvs. sa se simta in siguranta;
• Gasiti diverse metode pentru a reusi sa comunicati cat mai simplu cu copilul dvs. si ajutati-l sa-si restabileasca increderea in sine;
• Combinati cuvintele cu fotografii, semne, simboluri sau gesturi;
• Incercati sa-i aratati afectiunea, pe cat mai mult posibil. Desi acestia au probleme in a primi si oferi afectiune, este foarte important pentru tratamentul lor sa se simta iubiti si ocrotiti.
articol realizat in colaborare cu Sfatulmedicului.ro
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-48296751073268636672015-10-12T23:51:00.000-07:002015-10-12T23:51:52.098-07:00Intarzierea in limbaj la copii, trebuie sa apelam la logoped?Cand apelam la un specialist- medic sau psiholog-logoped?
Majoritatea copiilor inteleg mai mult decat exprima
In primul rand, in jur de 15-25% dintre copiii mici au o oarecare tulburare de comunicare. Baietii tind sa vorbeasca mai tarziu decat fetitele, insa, in general, copiii pot fi considerati a fi intarziati in vorbire atunci cand folosesc mai putin de 10 cuvinte pana la varsta de 18-20 luni sau 50 cuvinte pana la 21-30 luni.
Expertii considera ca pana la varsta de 12 luni, copiii trebuie sa spuna cuvinte simple (“mama, “dada”) si sa inteleaga si sa execute comenzi simple (“Da-mi jucaria”). Ca reper general, copilul trebuie sa faca urmatoarele lucruri pana la implinirea varstei de:
2 ani
• sa vorbeasca in propozitii simple formate din 2-3 cuvinte
• sa execute instructiuni simple
• sa repete cuvintele pe care pe aude intr-o conversatie
3 ani
• sa execute o instructiune formata din 2 sau 3 pasi
• sa recunoasa si sa identifice majoritatea obiectelor si imaginilor cunoscute
• sa inteleaga majoritatea lucrurilor care i se spun
• sa vorbeasca destul de bine, atat incat sa se faca inteles de adultii din afara familiei
4 ani
• sa puna intrebari abstracte (“de ce?”) si sa inteleaga conceputul de acelasi/ diferit
• sa-si fi insusit gramatica simpla, asa cum o aude in jurul lui in conversatiile adultilor
• sa vorbeasca clar, desi cu greseli de pronuntie, cateodata chiar jumatate dintre cuvintele folosite pot fi pronuntate incorect, fara a exista motiv de ingrijorare
5 ani
• sa redea o poveste folosind cuvintele proprii
• sa foloseasca mai mult de 5 cuvinte intr-o propozitie
Daca esti preocupata de stadiul de dezvoltare al limbajului folosit de copil, exista cateva indicii care te ajuta sa evaluezi gradul de severitate al intarzierii in vorbire.
Un bebelus care nu raspunde la sunete sau nu vocalizeaza este o problema in sine pentru care se impune consult medical de specialitate. In intervalul de varsta 12-24 luni, motive de ingrijorare poate pune copilul care:
• nu foloseste gesturi, cum ar fi indicatia sau salutul din mana la “pa-pa” pana la 12 luni
• prefera gesturile in detrimentul verbalizarii pana la varsta de 18 luni
• are dificultati in a imita sunete la 18 luni
• are dificultati in a intelege solicitarile verbale simple
Incurajeaza-l sa se exprime!
Incercati evaluarea copilului peste 2 ani care:
• poate doar imita vorbe sau actiuni si nu formuleaza fraze instantaneu
• spune doar anumite sunete sau cuvinte, in mod repetat, si care nu poate folosi limbajul oral pentru a comunica mai mult decat nevoiele sale imediate
• nu poate urmari instructiuni simple
• are un ton al vocii neobisnuit (vorbeste pe nas sau este iritat)
• este mai dificil de inteles decat se asteapta pentru varsta lui. Adultii din jurul sau trebuie sa inteleaga jumatate din ceea ce vorbeste copilul la 2 ani si trei sferturi din vocabularul unui pitic de 3 anisori. La 4 ani, copilul trebuie sa fie inteles in cea mai mare parte a timpului, chiar si de catre adultii care nu il cunosc.
Consultul medical
In cazul in care este nevoie de consultatie de specialitate, se va apela la serviciile unui patolog al vorbirii care va evalua gradul de dezvoltare a vorbirii si limbajului copilului in contextul dezvoltarii ca individ de o anumita varsta. Pe langa observatii, specialistul va aplica teste standardizate, cautand etape cheie in dezvoltarea limbajului copilului. Patologul va evalua si:
• Ce intelege copilul (limbaj receptiv)
• Ce poate spune copilul (limbaj expresiv)
• Daca copilul incearca sa comunice in alte moduri, cum ar fi indicand dand din cap, gesticuland
• Dezvoltarea sunetelor si claritatea vorbirii
• Statusul oral-motor al copilului (cum lucreaza impreuna gura, limba si palatul, precum si inghititul si hranirea)
Daca specialistul concluzioneaza ca este nevoie de terapie lingvistica, implicarea parintelui este cruciala: vei asista la sesiunile de terapie si vei participa la intregul proces; patologul iti va indica modalitatile prin care poti lucra acasa cu copilul pentru a-i imbunatatii abilitatile de vorbire si limbaj.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-26942732140265739862015-10-12T23:46:00.000-07:002015-10-12T23:47:12.397-07:00De ce copilul meu vorbeste mai greu, care sunt cauzele?"Am auzit ca si Einstein a vorbit tarziu!" de ce oare?!
“Mama”.”Dada”. Acestea sunt primele cuvinte pe care le poate spune un bebelus, cuvinte care iti vor insenina ziua si o vor face memorabila pentru fiecare dintre voi, parintii lui.
Insa, daca cel mic pare sa fie in urma celor de varsta lui in ceea ce priveste limbajul, parintele devine anxios si se framanta noptile sau intreaba pediatrul in nenumarate randuri “De ce nu vorbeste copilul meu?”. Daca in familie exista si un frate/ sora mai mare care forma cu usurinta propozitii din 2-3 cuvinte la varsta de 2 ani, deja mamica intra in panica.
In majoritatea cazurilor, insa, nu e cazul sa ne ingrijoram. Fiecare copil este unic si isi dezvolta capacitatile lingvistice in ritmul propriu, “normalul” in ceea ce priveste limbajul avand un spectru foarte larg.
Desi multi dintre copii par sa fie in urma cu vorbirea (limbajul expresiv), limbajul lor receptiv poate fi foarte dezvoltat, adica ei par sa inteleaga mare parte din ceea ce li se spune. Cand copilul nu foloseste multe cuvinte pentru a se exprima, insa pare sa inteleaga ceea ce ii spui si urmeaza instructiunile pe care i le soliciti, nu trebuie sa te ingrijorezi prea tare intrucat limbajul receptiv este un instrument care diferentieza vorbitorii intarziati de copiii cu intarzieri de dezvoltare.
Este bine de stiut ca multi copii talentati si foarte inteligenti nu spun mare lucru in primii ani de viatii, unii nichiar nimic (!), iar cand o fac, vorbesc direct in propozitii. Sunt copii foarte concentrati sa exploreze lumea si mediul din jurul lor, ramanandu-le putin timp pentru a aloca limbajului, mai ales daca “discursul” lor nu este destul de dezvoltat pentru a sustine o conversatie “matura”, ei fiind niste mici “perfectionisti” in sine. Cand acesti copii incep sa vorbeasca, feriti-va urechile!
Gemenii vorbesc mai greu, ei fiind foarte absorbiti de relatia intensa pe care o au cu fratele/ sora, nesimtind nevoia sa vorbeasca cu adultii. Insa trebuie sa ne intrebam: Oare copilul locuieste intr-o casa unde fratii mai mari sau bunicii vorbesc in locul lui, fac lucrurile in locul lui, nevoile ii sunt indeplinite inainte sa apuce sa si le exprime? Este cumva un “rasfatat” din acest punct de vedere? Daca raspunsul este da, de ce ar avea copilul nevoie sa vorbeasca daca tot ce isi doreste se rezolva fara sa ridice un deget?!
In primul rand, vorbirea si limbajul sunt deseori confundate, insa exista o anumita diferenta intre cele doua:
• Vorbirea este expresia verbala a limbajului si include articularea, adica modul in care sunetele si cuvintele sunt formate
• Limbajul are un inteles mult mai larg si se refera la intregul sistem de expresie si intelegere a informatiei intr-un mod care prezinta semnificatie pentru cel care primeste informatia. Inseamna a intelege si a te face inteles prin intermediul comunicarii, fie ea verbala, non-verbala sau scrisa.
Desi problemele in vorbire si limbaj difera, de cele mai multe ori se suprapun. Un copil cu o problema de limbaj poate fi capabil sa pronunte bine cuvintele, insa incapabil sa alature mai mult de 2 cuvinte intr-o propozitie. Vorbirea altui copil poate fi dificila de inteles, insa foloseste cuvinte si fraze pentru a-si exprima ideile. Iar altul poate vorbi foarte bine, insa nu urmareste instructiunile solicitate.
Cauzele vorbirii si limbajului intarziat
Copiii gasesc intotdeauna o modalitate de exprimare
Sunt mult lucruri care pot intarzia vorbirea copilului. Intarzierea in cazul unui copil dezvoltat normal poate fi cauzata de:
• Afectiunile orale, cum sunt problemele cu limba sau palatul cavitatii bucale (cerul gurii).
• Frenulum scurt (ata de sub limba) poate limita miscarea limbii pentru producerea vorbirii
• Multi copii cu intarzieri de vorbire au probleme motor-orale, ceea ce inseamna ca exista comunicare ineficienta in zonele creierului responsabile cu producerea vorbirii. Copilul intampina dificultati in folosirea si coordonarea buzelor, limbii si a maxilarelor pentru a produce sunete recognoscibile ca vorbe.
• Problemele de auz sunt frecvent asociate cu lipsa vorbirii, de aceea copilul trebuie evaluat de un audiolog atunci cand este suspect de intarziere de limbaj. Un copil care are dificultati de auz, are probleme in a intelege si articula ideile, in a imita si a folosi limbajul. Infectiile urechii, mai ales cele cronice, pot afecta auzul. Infectiile blande care au primit tratament adecvat nu trebuie sa aiba efecte asupra vorbirii.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-11566716492682146922015-04-14T01:07:00.000-07:002015-04-14T01:07:21.070-07:00Ce este dislexia?Copilul rămâne corijent!”, „Nu vrea să citească”, „Nu e prost şi ştie toate literele, dar e leneş şi răsfăţat.”Auzim părinţi şi chiar cadre didactice, care spun aceste lucruri şi care, prin această atitudine, pun o mare presiune asupra copilului, accentuând dificultăţile acestuia.
Copilul dislexic nu reuşeşte să citească fără dificultate, deşi depune eforturi în acest sens, atât el, cât şi cei care se ocupă de educaţia lui. Totuşi nu reuşeşte! Când apar asemenea probleme, deşi copilul este normal dezvoltat din punct de vedere intelectual, senzorial (auz, văz) şi motor, vorbim despre dislexie. Dificultăţile pot fi mai mult sau mai puţin accentuate. Copilul poate recunoaşte literele, dar nu reuşeşte să citească silabe; poate citi pe silabe, dar nu citeşte cuvântul cursiv; poate citi cuvinte, dar nu le sesizează înţelesul; inversează literele sau silabele cuvântului (citind în loc de carte, caret, în loc de maşină, manişă); citeşte începutul cuvântului şi „ghiceşte” restul cuvântului, citeşte un text, cu poticneli şi omiţând cuvinte sau sărind peste rânduri; citeşte fraza dar nu reuşeşte ca apoi să o reproducă.
Dislexia este o tulburare a limbajului citit, care se manifestă prin dificultatea copilului de a învăţa citirea, în contextul unei dezvoltări normale din punct de vedere intelectual, senzorial şi motor. Aceste dificultăţi sunt asociate cu dificultăţi de însuşire a scrierii (scris dezordonat, fără respectarea spaţiului paginii, grafeme inegale ca formă şi/sau mărime, omisiuni, adăugiri, inversiuni). Aceste tulburări ale limbajului citit-scris ( dislexia şi disgrafia) au implicaţii majore în plan psihic şi al integrării sociale.
Copilul nu face faţă cerinţelor şcolare şi ca urmare a nenumăratelor eşecuri se descurajează, apare negativismul, dezinteresul pentru activitatea şcolară, izolarea, copilul resimţind o serie de conflicte interioare şi având frecvent manifestări agresive. De aceea, copilul dislexic, are nevoie de ajutor special pentru a depăşi obstacolele în învăţarea citit-scrisului şi odată ameliorată dislexo-disgrafia, problemele din plan comportamental se reduc.Corectarea acestei tulburări de limbaj presupune o colaborare strânsă între părinţi, cadre didactice şi specialiştii/logopezi. Copilul va fi permanent încurajat şi activitatea va fi organizată în aşa fel încât să-l stimuleze, să-i producă plăcere şi satisfacţie, chiar dacă iniţial, progresul poate fi lent.
Se vor desfăşura exerciţii pentru dezvoltarea orientării în spaţiu, învăţarea corectă a noţiunilor spaţiale, dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de formă, mărime şi culoare, consolidarea schemei corporale. De asemenea, copilul va fi ajutat şi învăţat să realizeze o analiză şi sinteză a elementelor grafo-lexice (combinări şi recombinări de cuburi/bileţele inscripţionate cu litere, ex.: R-A-C, C-R-A, A-R-C, C-A-R; S-A-T, S-A-C, S-A-R, S-A-Ş,etc.; combinări, recombinări de silabe; scriere colorată/colorarea literelor care se confundă ex. P-B, C-G, F-V, etc); copilul va fi ajutat să-şi conştientizeze greşelile şi să se corecteze singur, va fi ajutat să analizeze şi să înţeleagă sensul celor citite. Evident, fiecare copil dislexic are particularităţile sale şi metodele terapeutice vor fi adaptate acestor particularităţi.
De asemenea, este important de precizat că terapia preventivă şi intervenţia timpurie ar trebui să preocupe părinţii ai căror copii manifestă, chiar şi mici tulburări în planul limbajului verbal, capacităţii de concentrare a atenţiei, memoriei auditive şi vizuale, orientării spaţio-temporale, toate acestea putând avea influenţă negativă asupra învăţării scris-cititului. Evaluarea copilului de către un specialist şi terapia specifică, încă din preşcolaritate, pot contribui la evitarea eşecurile şcolare şi instalarea unor trăsături negative de caracter.
Nu în ultimul rând, părinţii trebuie să-i ofere copilului modele pozitive, să-i transmită plăcerea şi să-i dezvolte curiozitatea pentru lectură şi scriere (cărţi cu poveşti, citirea afişelor, jocuri de cuvinte, rebusuri pentru copii). Psiholog, logoped psihoterapeut Simona Hint tel: 0740054037 OradeaSimonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-8978408799540304902015-04-14T01:05:00.000-07:002015-04-14T01:05:09.978-07:00De ce copii stalcesc cuvintele?E amuzant atunci cand copilul spune “vata” în loc de “vaca”, când scoate limba printre dinţi şi sâsâie precum un gâscan când e vorba de cuvinte care conţin sunetele “S”, “Z”, “Ce”, “Ci”, “Ţ”, când spune, de exemplu, “toiata” deşi separat ştie să spună toate sunetele cuvântului “ciocolata”.
Este bine să ştiţi că această “stâlceală” a cuvintelor poartă numele general de dislalie, denumirile particularizându-se apoi în funcţie de sunetul afectat: cand sunetul afectat este B-betacism , capacism sunetul afectat fiind C, gamacism cand sunetul afectat este G, mutacism cand sunetul afectat este M,sigmatismul cand sunetul afectat este S.Cele mai frecvente dislalii sunt sigmatismul si parasigmatismul pentru grupa şuieratoare si siflantelor. Din punct de vedere simptomatologic dislalia poate fi simpla –tulburările se manifesta sub o forma uşoara,polimorfa-tulburările se extind asupra majoritatii sunetelor,dislalie totala-sunt afectate toate sunetele.
Unele sunete sunt inlocuite cu altele atunci cand copilul nu poate emite unul din sunetele unei perechi,acestea avand puncte de articulare apropiată care formează “perechi”: “R şi L”, “F şi V”, “C şi G”, “S şi Z”, “Ş şi J”, “T şi D” etc. De exemplu, atunci când copilul nu poate emite sunetul R va spune în loc de “raţa” “laţa”.
Diverse cauze stau la baza acestor tulburari: de la malformaţii ale organelor care participă la actul vorbirii (buze, limba, maxilare etc.), până la un model verbal greşit (al părintelui, educatoarei sau al cuiva apropiat) pe care copilul şi-l însuşeşte prin imitaţie. Un caz frecvent întâlnit este acela în care copilul pronunţă defectuos anumite sunete pentru a se alinta. Oricat de hazliu vi se pare, într-o primă fază, este bine să nu-l încurajaţi! Altfel, se va deprinde să vorbească aşa mereu.Destructurarea (constientizarea sunetului din cuvant si folosirea lui acolo unde trebuie) este uin proces putin mai greoi ,daca varsta copilului este undeva in jur de 5 ani, presupunand din partea copilului o atentie mai accentuata.
Fiecare copil are un ritm al sau,corectarea dislaliei presupune un numar variabil de şedinţe, în funcţie de dificultăţile pe care le întâmpină copilul, dar şi de felul în care el evolueaza pe parcurs. Tocmai de aceea, nu trebuie să aşteptam rezultate imediate, uneori, corectarea dureaza multe luni. Un rol esenţial în acest demers îl au parintii. Împreună cu logopedul care va desfaşura principala activitate de corectare, părintele trebuie să susţină exerciţiile şi să-l încurajeze şi stimuleze pe copil în direcţia unei vorbiri corecte. Copilul se va deprinde să vorbească corect treptat, după multe exerciţii pe care le desfăşoară împreună cu logopedul. Este indicat ca exercitiile de corectare a sunetului/sunetelor sa se desfaşoare in fata unei oglinzi pentru a putea observa miscarile de articulare , exercitiile folosite pentru a-i susţine demersul. O şedinţă de logopedie se desfăşoară în mai multe etape:
– exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic (a capacităţii de diferenţiere între sunete);
– exerciţii de respiraţie
– exerciţii pentru dezvoltarea motricităţii organelor implicate în vorbire;
– emiterea sunetului afectat în silabe;
– emiterea sunetului afectat izolat (de unul singur – se porneşte de la imitarea diferitelor sunete din natură, cunoscute de copil; de exemplu: şarpele, câinele, raţa, broasca, musca, maşina, soneria etc.; apoi i se arată copilului în oglindă care este poziţia corectă de emitere a sunetului respectiv);
– emiterea sunetului afectat în cuvinte (în diferite poziţii: iniţial, median, final);
– emiterea de propoziţii, poezii şi realizarea de activităţi ludice în scopul exersării sunetului afectat şi stimulării generale a vorbirii.
De la pronuntarea de sunete, exclamatii, cuvinte izolate, copilul va trece la elaborarea de propozitii cu 2 – 3 sau chiar cu mai multe cuvinte. Practic ia nastere un limbaj particular copilului, cu deformari si inventii cu adevarat originale, care-i confera o posibilitate mai larga de exprimare si de a pune intrebari.
Pentru a numi un obiect, pentru a avea „notiuni”, copilul trebuie mai intâi sa inţeleagă. Tocmai de aceea etapa de cercetare si cucerire a lumii din jurul lui favorizeaza mult dezvoltarea limbajului.
Este bine ca in pauza dintre şedintele la logoped exerciţiile sa fie continuate acasa cu parinţii,este foarte importanta recapitularea,implementarea celor insuşite.
Atentie! Nu ii faceţi copilului observaţii si nu il corectaţi daca stalceşte cuvintele, si nici nu il imitaţi in modul de exprimare.Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-50348308514000979512015-04-14T01:02:00.000-07:002015-04-14T01:02:41.690-07:00Cum ne dezvoltam limbajul la copii?A invata copilul sa vorbeasca este una dintre cele mai mari responsabilitati ale parintelui. Bebelusii isi petrec cea mai mare parte a timpului cu mamica si taticul, ei fiind principala sursa de invatare si cele mai importante persoane cu care cel mic comunica.
Copiii incep sa comunice cu mediul din jurul lor inca din prima luna de viata, cand raspund luminii si zgomotelor puternice tresarind si miscandu-se. Mai apoi, in luna a doua si a treia de viata incepe sa scoata sunete si sa zambeasca. Ganguritul si rasul continua, fiind formele prin care micutul de 6-8 luni incearca sa comunice cu lumea din jurul sau.
La aceasta varsta, bebelusul este capabil sa spuna cateva silabe simple cum ar fi “da-da” sau “ma-ma”. Treptat, copilul incepe sa inteleaga cuvinte, semne si semnificatia primelor instructiuni. Pana la sfarsitul primului anisor de viata, vocabularul unora dintre copii poate numara chiar 5-6 cuvinte, progresul continuand, astfel ca la 3 ani va forma propozitii simple, va intelege mare parte din ceea ce se discuta in jurul lui si va incepe sa puna intrebari si sa vorbeasca cu alti adulti in afara de familie. Parintii sunt primii “profesori” ai copilului, ajutandu-l in dezvoltarea sa lingvistica, sociala si mentala.
Iata cateva sfaturi pe care parintii le pot folosi pentru a invata copilul cum sa vorbeasca:
Comunicati inca de la primele zile de nastere. Vorbiti-i, imitati-i sunetele pe care incearca sa le scoata din cea de-a doua luna de viata, cantati-i, petreceti cat mai mult timp impreuna, uitandu-va direct la el, astfel incat cel mic sa va vada fata si mimica.”Iti este foame acum?”, “Mai vrei putin laptic?”. Nu te rezuma doar la atat: atingerea, imbratisarea si joaca sunt si ele forme de comunicare cu bebelusul tau.
Vorbeste-i despre lucrurile care compun lumea din jurul lui si activitatile tale zilnice. Asigura-te ca-i vorbesti clar, linistit, nicidecum repede, folosind cuvinte simple, usor de recunoscut pentru copil si in alte convorbiri.
Indica-i obiectele si lucrurile pe care le intalniti in viata de zi cu zi. “Uite autobuzul”. Cand creste, adauga detaliile: “Uite un autobuz argintiu”.
Raspunde gangurelilor si sunetelor pe care incearca sa le scoata pentru a comunica cu tine. Te va imita si el la randul lui.
Stinge televizorul. Nu aveti nevoie de zgomot de fond! Copilul trebuie sa te auda clar de tot.
Ofera-i jucarii, carti, puzzle-uri cu imagini adaptate varstei sale. Jucati-va impreuna, arata-i si descrie-i partile corpului si ajuta-l sa descopere lumea povestilor, citindu-i cat mai des. Foloseste cuvinte simple si vorbeste cat mai clar, evitand (pentru inceput) limbajul bebelusesc sau pitigaiat.
Daca incearca sa-ti spuna ceva, fa efortul sa-l intelegi: se va simti incurajat sa incerce si mai mult sa vorbeasca. Daca face greseli de pronuntie, repeta varianta corecta integrala a cuvintelor sau propozitiilor la care intampina dificultati de exprimare. Daca vede o pisica si spune “Ica”, repeta-i “Da, mami/ Alex/ pui, uite pisica!”. Nu-l certa si nu-l umili cand greseste.
Conversatiile dintre voi trebuie sa fie cat mai variate si sa includa intrebari, afirmatii, dar si comentarii.
Citeste-i zilnic. Povestile contin idei si semnificatii pe care incearca sa le inteleaga, ajutand-ul totodata in dezvoltarea sa emotionala, mentala si lingvistica. In primele 6-8 luni de viata nici macar nu e nevoie sa-i citesti: arata-i pozele din carte, descrie-i fiecare imagine, lasa-l sa simta textura diferita (exista carti din plastic, hartie, material textil, carti care imita blana animalelor – cu cat texturile sunt mai variate, cu atat mai bine).
Asculta-l de fiecare data, raspunde-i la orice intrebare si ofera-i timpul necesar pentru a se exprima (mai ales in jurul varstei de 2 ani cand ideile o iau inaintea vorbelor si nu face fata tavalugului de ganduri pe care doreste sa si le exprime). Incurajeaza-l sa vorbeasca despre lucrurile preferate: jucarii, mancare, locuri, prieteni.
Canta-i de cate ori ai ocazia. Alege cantece cu rime simple, distractive, care pot fi insotite de gesturi: bati din palme, mimezi vaslirea unei barci, cum cade ploia, cum inoti, etc…
Cand ii vorbesti, fa-o de la un nivel doar putin superior gradului lui de exprimare. De exemplu, daca tocmai ti-a spus o propozitie formata din 3 cuvinte, raspunde-i cu o fraza din 4-5-6 cuvinte. Nu-l coplesi cu informatii si propozitii complexe, insa fereste-te si sa raspunzi printr-un simplu “da, “nu”, “aha”.
Jucati jocuri unde trebuie sa va asteptati randul fiecare, de exemplu de-a v-ati ascunselea
Restrictioneaza-i accesul la suzeta pe parcursul zilei. Folositi-o doar la somn. Este greu, aproape imposibil, sa incerci sa vorbesti cu suzeta in gura.
Vorbesti des cu micutul/ micuta ta? Povestiti, conversati mult de-a lungul unei zile? A inceput sa vorbeasca? Ne-ar face mare placere sa impartasesti toate astea cu noi, precum si ce solutii ai gasit pentru a invata copilul sa vorbeasca mai repede.
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-16330154379640551972015-04-14T00:58:00.000-07:002015-04-14T00:58:44.820-07:00Cum ne ajutam copiii sa-si creasca stima de sine?-lauda/criticaChiar e bine să ne lăudăm copiii?
De-a lungul timpului, psihologii au încercat să înțeleagă de ce unii copii au o stimă de sine atât de scăzută. Una din concluziile la care au ajuns ei a fost că aceștia nu au fost destul de apreciați și lăudați de părinți. Așadar, ei le-au sugerat părinților și educatorilor să își laude și să își recompenseze cât mai des copiii. În timp însă, s-a dovedit că lauda nu este atât de benefică, ba chiar are unele efecte negative pe termen lung asupra copiilor. Chiar s-a afirmat că unele tipuri de laudă fac mai mult rău decât bine. În aceste condiții, poate te întrebi și tu care este diferența între laudele bune și cele nocive pentru copil, și cum este mai bine să ne lăudăm copiii.
Principala diferență între lauda bună și cea nocivă este dată de mesajul pe care îl transmitem copiilor atunci cand îi lăudăm. Te invit să înțelegi mai bine care sunt mesajele transmise prin intermediul laudei, precum și consecințele pe care acestea le pot avea asupra copiilor.
Exemple de laude nocive pentru copii:
1. Bravo! Normal că ai reușit, că doar întotdeauna ai fost deștept (frumos, bun, cuminte).
Iată una din cele mai banale dar și mai nocive tipuri de laudă, din simplul motiv că îi inoculează copilului ideea că succesul se datorează felului lui de a fi, și nu străduinței de a reuși. În mintea copilului se creează o legătură între succes și stima de sine. El gândește așa: ”dacă am succes sunt deștept, dar dacă cumva nu reușesc înseamnă că sunt prost”. În consecință, acest copil va avea o teamă mare de eșec, pentru că eșecul reprezintă dovada faptului că nu este deștept (sau frumos, bun, cuminte). În cazul unei nereușite, stima de sine a acestui copil se prăbușește, el simțindu-se fără valoare.
Pentru a evita eșecurile, copilul va avea tendința să joace “la sigur”, adică va alege problemele mai simplu de rezolvat și nu provocările, pentru că acestea pot însemna și eșecuri mari. De asemenea, el se va descuraja ușor și va evita activitățile la care nu s-a descurcat bine.
2. Uite așa trebuie să te porți mereu!
Cel mai des folosim laudele pentru a le transmite copiilor noștri tot felul de așteptări față de ei. Folosind în acest fel lauda, noi deplasăm interesul copilului de la a rezolva bine sarcinile la a ne face nouă pe plac. În timp, copilul va învăța să facă lucrurile mai ales de dragul aprobării celorlalți și nu din plăcere sau pentru a se perfecționa. Astfel, când nu mai este apreciat pentru ceea ce face, nici nu va mai face respectivele activități.
Încercând mereu să obțină laude de la ceilalți, copilul va avea tendința să își ascundă micile nereușite sau să le arate celorlalți doar părțile sale pozitive. Foarte mulți copii care au un comportament duplicitar încearcă de fapt doar să se ridice la înălțimea așteptărilor părinților.
3. Ești cel mai minunat (ești special, ești cel mai frumos din lume, etc.)
Laudele elogioase și nerealiste sunt interpretate de către copii ca semne de ipocrizie, aceștia devenind suspicioși când le aud. Copiii pot realiza destul de devreme că uneori lauda este folosită ca metodă de manipulare din partea adulților. În loc să îl ajute, această laudă îl stingherește sau îl irită pe copil, care va căuta să se îndepărteze de cel care îl laudă.
În plus, chiar dacă l-am convinge pe copil că este cel mai grozav, nu am face decât să îi asigurăm o mare dezamăgire mai încolo, când va afla singur că uneori nu este chiar atât de special.
4. Ești cel mai deștept dintre colegii tăi (Ești mai bun decât fratele tau, ești mai frumoasă decât prietena ta, etc.)
Chiar dacă această laudă poate fi măgulitoare pentru copil, ea îi induce ideea de competiție față de ceilalți. El va avea tendința să fie invidios atunci când alți copii au succes. Acest copil va crede că performanțele sale sunt mai mici dacă și ceilalți obțin aceleași performanțe ca și el. În consecință, el va încerca să fie mereu primul, și eșecurile vor fi trăite ca înfrângeri. De multe ori însă acest tip de laudă îl stingherește pe copil și îl face să se simtă prost față de ceilalți.
În ceea ce privește laudele pozitive, iată ce tipuri de mesaje benefice pe termen lung transmit ele:
Exemple de laude benefice pentru copii:
1. Bravo! Ai reușit pentru că te-ai străduit foarte mult!
Acest tip de laudă face minuni pe termen lung, pentru că îi transmite copilului un mesaj foarte important: dacă vrei să reușești, va trebui să te străduiești și să nu te dai bătut! Această atitudine îl va ajuta pe copil în momentele în care se va lovi de dificultăți. În loc să se teamă de eșec sau să se descurajeze, el va persevera pentru a-și atinge scopurile. Pentru el eșecul nu va fi decât o parte firească a procesului de învățare și nu îi va scădea cu nimic stima de sine. El va înțelege că succesul nu se datorează calităților înnăscute ci a celor dobândite în urma exercițiului.
Un copil care știe că este premiant nu pentru că s-a născut deștept ci pentru că este foarte silitor se va simți mai mulțumit decât un copil care crede că rezultatele bune la învățătură se datorează unor capacități pentru care nu a facut nimic.
2. Mă bucur pentru succesul tau!
Unul din cele mai dureroase momente pentru copil este când strădaniile sale nici măcar nu sunt observate de către ceilalți. Copilul este motivat în primul rând de dorința de a-și mulțumi părinții. Pentru el, orice efort merită atâta timp cât este observat. Părinții care apreciază străduințele copilului îl încurajează pe acesta să continue. Dacă teama de eșec îl face pe copil să abandoneze sarcinile prea grele, dorința de a avea succes îl motivează să persevereze când dă de greu.
De asemenea, cand copiii au un succes, este important să aibă cu cine să împartă bucuria de a reuși. Când observă că și ceilalți se bucură pentru el, satisfacția lui crește și mai mult.
Dincolo de mesajul transmis de laudele noastre, este foarte important și felul în care îi lăudam pe copii precum și momentul în care o facem. O laudă spusă într-un moment nepotrivit poate să isi piarda din eficiență sau chiar să aibă un efect opus. Așadar, urmează ca în articolul următor să vorbi despre cum să îți lauzi copilul într-un mod benefic pentru el.
“Copilul meu invata sa triasca in critica, invata sa condamne….”
Deseori, observam doar comportamentele care ne deranjeaza la copiii nostri pentru ca acestea ne trezesc cele mai puternice emotii. Emotii pe care le exprimam de multe ori, in febra momentului, prin critici si lamentari adresate copilului. Ce il invata pe copil acest lucru si cum altfel am putea actiona sunt intrebari la care incercam sa gasim raspunsuri in randurile de mai jos.
De ce nu este bine sa iti critici copilul frecvent
Iata cateva motive pentru care nu e bine sa ne criticam copilul:
1. Copiii percep critica drept un atac la persoana si nu ca pe o incercare de a indrepta un comportament. Copiii (si, de multe ori, nici adultii) nu fac diferenta intre critica fata de comportament si critica fata de persoana, asa ca se pot simti atacati, judecati sau neapreciati atunci cand primesc o evaluarea negativa din partea cuiva.
2. Critica fata de copil poate duce la consecinte emotionale pe termen indelungat si astfel cresc sansele de aparitie si dezvoltare a anxietatii, comportamentelor compulsive si a complexelor de inferioritate.
3. Copiii care sunt criticati permanent nu se vor mai implica atat de mult in activitati, nu vor mai avea initiativa si nici incredere in propriile forte.
4. Copiii vor invata la randul lor sa critice si sa ii invinovateasca pe cei din jur, observand cu precadere aspectele negative ale vietii. Bucuria de a trai, recunostinta pentru lucrurile bune si frumoase care i se intampla, optimismul si puterea de a trece peste momentele dificile sunt diminuate atunci cand invatam sa criticam si sa judecam excesiv oamenii sau situatiile din jurul nostru.
5. Critica nu ii arata copilului cum este bine sa procedeze, ci doar ii aduce aminte ca nu procedeaza asa cum ti-ai dori sau cum crezi ca este bine.
6. Critica frecventa ii poate forma copilului senzatia ca este tot timpul evaluat de cei din jur, crescand astfel nivelul stresului, dar si a nevoii de a-si dovedi valoarea.
E foarte probabil ca tu sa gandesti ca ”Totusi copilul meu merita sa fie criticat fiindca se comporta cu adevarat urat”. Daca insa ne amintim ca a fi critic inseamna a distruge ceva si ca ne blocheaza sa obtinem ceea ce dorim de la copiii nostri, s-ar putea sa ne gandim de doua ori inainte sa procedam astfel.
Recomandari pentru a evita critica excesiva fata de copil
Observa si lucrurile bune pe care le face copilul. Propune-ti ca la finalul zilei sa faci o lista cu gesturile si comportamentele frumoase ale copilului tau si spune-i ca le apreciezi.
In cazul greselilor copiilor, inlocuieste critica cu intrebarea „Cum s-a intamplat?”. Copilul tau a spart un pahar, continutul lui ajungand pe covor? In loc de replica „Mereu esti neatent! Ti-am zis sa ai grija!” il poti intreba cum s-a intamplat accidentul. Copilul va putea sa inteleaga mai bine in acest fel ce a gresit si vei putea profita de ocazie pentru a-l invata cum sa procedeze pentru ca data viitoare sa nu repete aceeasi greseala. Pe de alta parte, nu uita ca accidentele se intampla tuturor si ca nu putem fi mereu atenti la tot ce se intampla in jurul nostru.
Preintampina eventualele probleme. Uneori, putina atentie acordata organizarii si clarificarii te salveaza de multa bataie de cap. Copilul tau iti spune ca vrea sa picteze la el in camera? Asigura-te ca stie unde si cum are voie sa faca acest lucru si ajuta-l sa iamasurile pentru ca acuarelele sa ajunga doar pe foaie, nu si pe pereti sau mobila:).
Orienteaza-te catre rezolvarea problemei. Copilul tau nu se pregateste suficient de repede pentru scoala si riscati sa intarziati? Aminteste-i cat timp mai are la dispozitie si ce mai are de facut in acest interval pentru a fi gata de plecare.
Renunta la plangeri si lamentari. „De fiecare data cand vin acasa, gasesc dezordine, m-am saturat…”, „Tatal tau niciodata nu ma ajuta.” sau „Bunicii tai mereu te rasfata.” sunt replici pe care copilul nu trebuie sa le auda de la tine. A te plange de comportamentul altor persoane in mod frecvent, fara a cauta o solutie, inseamna a-l invata pe copil sa fie neajutorat si sa aiba atitudini negative fata de alte persoane.
In final, nu uita: copiii invata ceea ce traiesc. Acesta este si titlul cartii care ne-a inspirat acest articol si pe care ti-o recomandam si tie (o poti citi online aici). Daca il vei critica excesiv, il vei invata sa faca si el acelasi lucru.
Asadar, este important sa iti amintesti ca, daca este frecventa, critica omoara performanta si blocheaza dezvoltarea copilului si ca exista solutii alternative pe care le poti pune in practica, cu rabdare si atentie.
Psihlog clinician, logoped, psihoterapeut Simona Hint tel:0740054037 OradeaSimonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-77641569812961455402015-04-14T00:56:00.000-07:002015-04-14T00:56:25.035-07:00De ce copilul meu de 3 ani nu vorbeste- intarzierea in limbaj ?In ultima perioada am inregistrat o rata tot mai ridicata a solicitarilor bazate pe ingrijorarea parintilor cu privire la intarzierea in limbaj- vorbiriea copiilor. Si cu siguranta se mai afla in fata monitoarelor si alti parinti la fel de grijulii, care poate au amanat sau inca nu au gasit raspunsurile potrivite la aceste dificultati intampinate vis-à-vis de dezvoltarea limbajului la copii.
Pentru a veni in ajutorul dumneavoastra va prezentam “secretele” naturale ce stau la baza acestor intarzieri:
• Limbajul este de doua feluri: expresiv (exprimarea cuvintelor) si receptiv (intelegerea cuvintelor). Atunci cand copilul are limbaj receptiv, adica intelege foarte bine ceea ce ii transmiteti si raspunde fizic la acestea fara niciun alt ajutor, lipsa exprimarii este un lucru voluntar, nu o incapacitate;
• Varsta vizata este in general cea de 2-3 ani, tocmai pentru ca pana la 3 anisori copiii fac primele achizitii in toate ariile principale de dezvoltare: motricitate, limbaj, congnitiv, social si autoservire. Ori mititeii nu le pot perfectiona pe toate in egala masura, astfel ca ajung sa fie “maestrii” pe unele arii, iar altele raman in urma. Si acest lucru este valabil pentru fiecare din categoriile mai sus numite, numai ca exprimarea limbajului, sau mai bine zis absenta acestuia, este cea mai evidenta pentru ochii si urechile noastre. Acest lucru nu inseamna ca aceste abilitati nu vor fi insusite, ci le va veni randul atunci cand copilul se va plictisi de imbunatatirea celorlalte sau i se va starni interesul pentru cele lasate in urma;
• Fetitele vorbesc mai devreme si mai mult decat baieteii. Prin urmare, daca sunteti parinti de baietel cu varsta de pana la 3 anisori, care intampina dificultati in ceea ce priveste exprimarea limbajului, iar aceasta pare a fi singura problema ce tine de dezvoltarea lui, puteti respira usurati pentru moment;
• Persoanele care ingrijesc copilul, in special mamicile, au in mod natural un limbaj expresiv bogat. In acest caz copilul poate deveni usor frustrat legat de folosirea cuvintelor pentru ca fie exista tendinta de a se raspunde in locul lui, fie simte ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor sau refuza sa vorbeasca pentru ca limbajul nu reprezinta o placere, ci o obligatie. Mare atentie, deci, la presiunea facuta asupra vorbirii!;
• Comunicarea in cadrul familiei este tensionata. Daca certurile sau tonurile ridicate devin o obisnuinta in familie, copilul percepe limbajul ca pe ceva negativ, astfel ca cel mai probabil va alege sa nu vorbeasca;
Asadar, pe fondul unei dezvoltari normale, limbajul ramane o problematica de alegere. Pentru copil comunicarea trebuie sa reprezinte o placere si sa resimta exprimarea sa verbala ca fiind o sursa de satisfactie, in caz contrar va alege ca nu are nevoie de ea.
Incurajarea si rasplatirea afectiva a fiecarui sunet, fara a pune presiune asupra copilului, este in continuare cea mai buna solutie!Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-20989401180562418922015-03-03T03:17:00.000-08:002015-03-03T03:17:21.514-08:00De ce copilul meu nu vorbeste?- intarzierea in limbajIn ultima perioada am inregistrat o rata tot mai ridicata a solicitarilor bazate pe ingrijorarea parintilor cu privire la intarzierea in limbaj- vorbiriea copiilor. Si cu siguranta se mai afla in fata monitoarelor si alti parinti la fel de grijulii, care poate au amanat sau inca nu au gasit raspunsurile potrivite la aceste dificultati intampinate vis-à-vis de dezvoltarea limbajului la copii.
Pentru a veni in ajutorul dumneavoastra va prezentam “secretele” naturale ce stau la baza acestor intarzieri:
• Limbajul este de doua feluri: expresiv (exprimarea cuvintelor) si receptiv (intelegerea cuvintelor). Atunci cand copilul are limbaj receptiv, adica intelege foarte bine ceea ce ii transmiteti si raspunde fizic la acestea fara niciun alt ajutor, lipsa exprimarii este un lucru voluntar, nu o incapacitate;
• Varsta vizata este in general cea de 2-3 ani, tocmai pentru ca pana la 3 anisori copiii fac primele achizitii in toate ariile principale de dezvoltare: motricitate, limbaj, congnitiv, social si autoservire. Ori mititeii nu le pot perfectiona pe toate in egala masura, astfel ca ajung sa fie “maestrii” pe unele arii, iar altele raman in urma. Si acest lucru este valabil pentru fiecare din categoriile mai sus numite, numai ca exprimarea limbajului, sau mai bine zis absenta acestuia, este cea mai evidenta pentru ochii si urechile noastre. Acest lucru nu inseamna ca aceste abilitati nu vor fi insusite, ci le va veni randul atunci cand copilul se va plictisi de imbunatatirea celorlalte sau i se va starni interesul pentru cele lasate in urma;
• Fetitele vorbesc mai devreme si mai mult decat baieteii. Prin urmare, daca sunteti parinti de baietel cu varsta de pana la 3 anisori, care intampina dificultati in ceea ce priveste exprimarea limbajului, iar aceasta pare a fi singura problema ce tine de dezvoltarea lui, puteti respira usurati pentru moment;
• Persoanele care ingrijesc copilul, in special mamicile, au in mod natural un limbaj expresiv bogat. In acest caz copilul poate deveni usor frustrat legat de folosirea cuvintelor pentru ca fie exista tendinta de a se raspunde in locul lui, fie simte ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor sau refuza sa vorbeasca pentru ca limbajul nu reprezinta o placere, ci o obligatie. Mare atentie, deci, la presiunea facuta asupra vorbirii!;
• Comunicarea in cadrul familiei este tensionata. Daca certurile sau tonurile ridicate devin o obisnuinta in familie, copilul percepe limbajul ca pe ceva negativ, astfel ca cel mai probabil va alege sa nu vorbeasca;
Asadar, pe fondul unei dezvoltari normale, limbajul ramane o problematica de alegere. Pentru copil comunicarea trebuie sa reprezinte o placere si sa resimta exprimarea sa verbala ca fiind o sursa de satisfactie, in caz contrar va alege ca nu are nevoie de ea.
Incurajarea si rasplatirea afectiva a fiecarui sunet, fara a pune presiune asupra copilului, este in continuare cea mai buna solutie!Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-23015379385296703802014-11-04T00:54:00.000-08:002014-11-04T00:54:10.571-08:00Ce reprezinta sigmatismul?Sigmatismul este tulburarea in pronuntia lui “s”, “z”, “ţ”, “ş”, “j”, “ĉ”, “ĝ”, datorata locului gresit de articulare; iar inlocuirea lor cu alte sunete j cu z, ş cu s se numeste parasigmatism.
Simptomele caracteristice sigmatismului sunt: inlocuirile, distorsiunile si mai rar, datorita dificultatilor de coarticulare cu alte consoane, omisiunile de sunete in cuvinte.
Cauzele sigmatismului
Formele variate de stigmatism, ce se intalnesc in practica logopedica, sunt produse de un intreg complex de factori cauzali, care de cele mai multe ori nu actioneaza in mod izolat, ci intr-o anumita interdependenta.
o Froschels considera functionarea gresita a limbii, datorita slabirii muschilor retractori, ca o cauza directa si principala a sigmatismului.
o Luchsinger si Arnold constata ca anomaliile de pozitie a dintilor si ale maxilarelor predispun la sigmatisme, dar ca nu sunt singura lor cauza.
o In literatura de specialitate se mentioneaza printre cauzele sigmatismului si personalitatea infantila. Inainte de a se maturiza vorbirea, copilul inlocuieste pe “s” cu un ţ, ceea ce constituie un fenomen normal. Substituirea sa in vorbirea unui adult poate constitui un indiciu de infantilism.
Formele sigmatismului
Sigmatismul se imparte dupa forma sa in 2 categorii distincte:
• sigmatismul oral, determinat de o pozitie defectuoasa a limbii si
• sigmatismul nazal, determinat de pozitia incorecta a valului palatin.
Sigmatismul oral se prezinta sub mai multe forme:
1. Sigmatismul interdental: care reprezinta pelticia propriu-zisa, rezulta din pronuntarea suntelor siflante cu limba intre dinti. La aceasta pronuntare interdentala apare o lipsa de contact a maxilarelor. Maxilarul inferior este de cele mai multe ori coborat si limba atarna intre dinti. In locul sunetelui puternic siflant se obtine, intre limba si incisivii inferiori un sunet slab, asemanator cu sunetul ţ. La copiii mici aceasta forma de sigmatism este foarte frecventa. Dupa cresterea dintilor sigmatismul interdental dispare, in majoritatea cazurilor de la sine.
2. Sigmatismul adental: rezulta din sprijinirea varfului limbii pe dinti, impiedincand iesirea libera a aerului la pronuntia siflantelor prin spatiul interdental. Copilul nu poate realiza jgheabul de scurgere concentrata a aerului si acesta trece sub forma de evantai, necondensat peste partea anterioara a limbii. Regiunea prin care aerul se indreapta se largeste considerabil, atenuandu-se sonoritatea sunetelor siflante. Sigmatismul adental poate sa apara si la cei cu maxilare normale, dar este mai frecvent la cei cu prognatism. Adeseori este provocat de o hipoacuzie, incat poate fi utilizat si ca indice de diagnostic al acesteia. Limba hipertonica, pin lovirea si presarea dintilor la articulatia siflantelor, constituie o cauza frecventa a pronuntiei adentale.
3. Sigmatismul lateral: reprezinta cea mai evidenta forma de denaturare a siflantelor. Curentul de aer expirator se departeaza in timpul pronuntiei de la linia de mijloc, spre dreapta (sigmatism lateral dexter), spre stanga (sigmatism lateral sinister), sau bilateral, ca si la sunetul “l” (sigmatism bilateral). Sigmatismul lateral este determinat adeseori de pareze unilaterale ale nivelului hipoglos, ce provoaca lateralizarea miscarilor limbii in pronuntie. Partea cea mai mare a limbii se abate intr-o parte sau alta. Cealalta parte a limbii si varful ei se ridica si acopera partea opusa a cavitatii bucale, incat aerul iese in cursul pronuntiei lateral, unde sunetul apare denaturant, sisiit, sorbit.
4. Sigmatismul strident: consta dintr-o articulare prea puternica, prea sonora, a siflantelor. Rezonanta lor stridenta, fluierata, dauneaza mai ales vorbirii la microfon. Rezonanta stridenta a siflantelor rezulta din adancirea exagerata a jgheabului median al limbii. Printre cauzele acestei tulburari se mentioneaza limba hiperkinetica si deficiente de auz ale urechii interne.
5. Sigmatismul palatal: rezulta din retragerea varfului limbii mai inapoi de la locul de articulatie normala, spre bolta palatina. Prin frictiunea aerului intre varful limbii si incisivii superiori se formeaza un zgomot fricativ, suierator. Prognatismul, prin dificultatile de apropiere a varfului limbii la incisivii inferiori si hipoacuzia constituie cauzele cela mai frecvente ale sigmatismului palatal.
6. Sigmatismul labio-dental: se caracterizeaza printr-o sonoritate defectuoasa, intermediara intre cea a sunetelor labio-dentale “f” si “v” si a siflantelor “s” si “z”, formata din frecarea intre cea a sunetelor si buza inferioara, alungita peste dintii de jos. In practica logopedica aceasta forma de sigmatism se intalneste mai rar.
7. Sigmatismul labial: la care curentul de aer nu intalneste dintii ca la sigmatismul labio-dental, ci se strecoara printre buzele proeminente, obtinandu-se un fel de “f” sau “s” in loc de “s”. Miscarile limbii sunt hipokinetice. Pronuntia labiala se corecteaza prin exercitii de dezvoltare a motricitatii buzelor. Ca mijloc de intuire a buzelor se poate folosi un elastic, care se intinde in fata gurii, ilustrand intinderea buzelor, la pronuntia sunetului “s” si “z”, ca la zambet. Sigmatismul labial apare uneori la cei cu prognatism accentuat: aerul la pronuntia siflantelor, nefiind oprit de catre incisivii inferiori, trece deasupra buzei.
8. Sigmatismul de sonorizare: se caracterizeaza prin desonorizarea consoanelor sonore, mai frecvent de catre copiii cu tulburari spastice. Sonorizarea unor consoane surde apare mult mai rar, fiind caracteristica unor copii cu deficiente de auz, care au tendinta de a-si auzi vocea in timpul pronuntiei.
Sigmatismul nazal prezinta 2 forme distincte:
1. Sigmatismul nazal determinat de functia anormala a palatului moale, celelalte componente ale aparatului fonoarticulator fiind normale. In locul sunetelor siflante apare un sunet nazal ce se termina cu un “ng”. Pronuntarea sunetelor siflante este denaturata ca urmare a inexactitatii inchiderii orificiului faringo-nazal. Denaturarea este totala, cand aerul se scurge numai pe nas (sigmatismul nazal partial). Sigmatismul nazal total este cauzat de despicaturi palatine, de un palat moale prea scurt, sau cu o mobilitate redusa, obisnuit postoperatorie. La sigmatismul partial prin astuparea nasului dispare rezonanta nazala a sunetului.
2. Sigmatismul laringal: consta dintr-un sunet gutural ce se realizeaza in locul sunetelor siflante. Acest sunet apare obisnuit intre coardele vocale la cei cu despicaturi palatine.
Psiholog, logoped, psihoterapeut Simona Hint tel:0740054037Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-52523861510028268922014-09-24T00:44:00.001-07:002014-09-24T00:44:13.024-07:00Logoped Oradea - Simona Hint: Ce este dislexia?<a href="http://logoped-oradea.blogspot.com/2014/09/ce-este-dislexia.html?spref=bl">Logoped Oradea - Simona Hint: Ce este dislexia?</a>: Copilul rămâne corijent!”, „Nu vrea să citească”, „Nu e prost şi ştie toate literele, dar e leneş şi răsfăţat.”Auzim părinţi şi chiar ca...Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-50743930941873925202014-09-24T00:41:00.000-07:002014-09-24T00:41:23.821-07:00Ce este dislexia?
Copilul rămâne corijent!”, „Nu vrea să citească”, „Nu e prost şi ştie toate literele, dar e leneş şi răsfăţat.”Auzim părinţi şi chiar cadre didactice, care spun aceste lucruri şi care, prin această atitudine, pun o mare presiune asupra copilului, accentuând dificultăţile acestuia.
Copilul dislexic nu reuşeşte să citească fără dificultate, deşi depune eforturi în acest sens, atât el, cât şi cei care se ocupă de educaţia lui. Totuşi nu reuşeşte! Când apar asemenea probleme, deşi copilul este normal dezvoltat din punct de vedere intelectual, senzorial (auz, văz) şi motor, vorbim despre dislexie. Dificultăţile pot fi mai mult sau mai puţin accentuate. Copilul poate recunoaşte literele, dar nu reuşeşte să citească silabe; poate citi pe silabe, dar nu citeşte cuvântul cursiv; poate citi cuvinte, dar nu le sesizează înţelesul; inversează literele sau silabele cuvântului (citind în loc de carte, caret, în loc de maşină, manişă); citeşte începutul cuvântului şi „ghiceşte” restul cuvântului, citeşte un text, cu poticneli şi omiţând cuvinte sau sărind peste rânduri; citeşte fraza dar nu reuşeşte ca apoi să o reproducă.
Dislexia este o tulburare a limbajului citit, care se manifestă prin dificultatea copilului de a învăţa citirea, în contextul unei dezvoltări normale din punct de vedere intelectual, senzorial şi motor. Aceste dificultăţi sunt asociate cu dificultăţi de însuşire a scrierii (scris dezordonat, fără respectarea spaţiului paginii, grafeme inegale ca formă şi/sau mărime, omisiuni, adăugiri, inversiuni). Aceste tulburări ale limbajului citit-scris ( dislexia şi disgrafia) au implicaţii majore în plan psihic şi al integrării sociale.
Copilul nu face faţă cerinţelor şcolare şi ca urmare a nenumăratelor eşecuri se descurajează, apare negativismul, dezinteresul pentru activitatea şcolară, izolarea, copilul resimţind o serie de conflicte interioare şi având frecvent manifestări agresive. De aceea, copilul dislexic, are nevoie de ajutor special pentru a depăşi obstacolele în învăţarea citit-scrisului şi odată ameliorată dislexo-disgrafia, problemele din plan comportamental se reduc.Corectarea acestei tulburări de limbaj presupune o colaborare strânsă între părinţi, cadre didactice şi specialiştii/logopezi. Copilul va fi permanent încurajat şi activitatea va fi organizată în aşa fel încât să-l stimuleze, să-i producă plăcere şi satisfacţie, chiar dacă iniţial, progresul poate fi lent.
Se vor desfăşura exerciţii pentru dezvoltarea orientării în spaţiu, învăţarea corectă a noţiunilor spaţiale, dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de formă, mărime şi culoare, consolidarea schemei corporale. De asemenea, copilul va fi ajutat şi învăţat să realizeze o analiză şi sinteză a elementelor grafo-lexice (combinări şi recombinări de cuburi/bileţele inscripţionate cu litere, ex.: R-A-C, C-R-A, A-R-C, C-A-R; S-A-T, S-A-C, S-A-R, S-A-Ş,etc.; combinări, recombinări de silabe; scriere colorată/colorarea literelor care se confundă ex. P-B, C-G, F-V, etc); copilul va fi ajutat să-şi conştientizeze greşelile şi să se corecteze singur, va fi ajutat să analizeze şi să înţeleagă sensul celor citite. Evident, fiecare copil dislexic are particularităţile sale şi metodele terapeutice vor fi adaptate acestor particularităţi.
De asemenea, este important de precizat că terapia preventivă şi intervenţia timpurie ar trebui să preocupe părinţii ai căror copii manifestă, chiar şi mici tulburări în planul limbajului verbal, capacităţii de concentrare a atenţiei, memoriei auditive şi vizuale, orientării spaţio-temporale, toate acestea putând avea influenţă negativă asupra învăţării scris-cititului. Evaluarea copilului de către un specialist şi terapia specifică, încă din preşcolaritate, pot contribui la evitarea eşecurile şcolare şi instalarea unor trăsături negative de caracter.
Nu în ultimul rând, părinţii trebuie să-i ofere copilului modele pozitive, să-i transmită plăcerea şi să-i dezvolte curiozitatea pentru lectură şi scriere (cărţi cu poveşti, citirea afişelor, jocuri de cuvinte, rebusuri pentru copii). Psiholog, logoped psihoterapeut Simona Hint tel: 0740054037 Oradea
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-75297870798332384542014-05-07T00:30:00.000-07:002014-05-07T00:30:09.199-07:00Disartria
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Disartria este o tulburare motorie
de limbaj caracterizata printr-o slabire a muschilor gurii, fetei si ai
sistemului respirator in urma unui accident vascular cerebral sau a altei
leziuni ale creierului. Tipul cat si severitatea disartriei depind de locul in
care sistemul nervos a fost afectat.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Ca si cauze ale disartriei includ:
accidentul vascular cerebral, leziuni ale capului, paralizia cerebrala si
distrofia musculara. Atat copiii cat si adultii pot fi diagnosticati cu
disartrie.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Semne si simptome</span></b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">O persoana diagnosticata cu
disartrie poate prezenta urmatoarele simptome, in functie de gravitatea si
locul in care s-a produs lezarea sistemului nervos:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Limbaj nearticulat<o:p></o:p></span></div>
<br />
<ul type="disc">
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Tulburari ale volumului vocii (soptitul)<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Incetinirea vorbirii<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Accelerarea vorbirii<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Miscari limitate ale limbii, buzelor si maxilarului<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Intonatie anormala<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Schimbari in calitatea vocii (vorbire „nazala” sau
„infundata”)<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Raguseala<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Salivare excesiva<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l1 level1 lfo1; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Dificultati in mestecare si inghitire<o:p></o:p></span></li>
</ul>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Diagnostic</span></b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Specialistul poate evalua o persoana
cu dificultati de vorbire si poate determina natura cat si severitatea
problemei. Acesta va evalua miscarile buzelor, limbii si fetei, cat si
respiratia, calitatea vocii etc.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Tratament</span></b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Acesta depinde de cauza, tipul si
severitatea simptomelor. Specialistul va lucra pentru a imbunatati abilitatile
de comunicare.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Tratamentul se poate axa pe:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<ul type="disc">
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l2 level1 lfo2; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Incetinirea ritmului vorbirii.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l2 level1 lfo2; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Exercitii de respiratie.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l2 level1 lfo2; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Intarirea muschilor cu rol in vorbire.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l2 level1 lfo2; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Cresterea miscarii gurii, limbii si buzelor.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l2 level1 lfo2; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Exerctitii de articulatie pentru a creste claritatea
vorbirii.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l2 level1 lfo2; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">In cazurile severe, se poate invata folosirea
mijloacelor de comunicare.<o:p></o:p></span></li>
</ul>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Sfaturi pentru persoanele cu
disartrie</span></b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Incercati sa deschideti conversatia
folosind un singur cuvant sau o propozitie scurta inainte de a incepe
propozitii si fraze complexe.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<ul type="disc">
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l0 level1 lfo3; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Verificati cu cei din jur pentru a va asigura ca va
inteleg.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l0 level1 lfo3; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Vorbiti rar si cu un volum ridicat al vocii; faceti
pauze frecvent in timpul vorbirii.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l0 level1 lfo3; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Incercati sa limitati conversatiile atunci cand sunteti
obositi.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l0 level1 lfo3; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Incercati sa folositi si alte metode pentru intarirea
comunicarii, gesturi de exemplu.<o:p></o:p></span></li>
</ul>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Sfaturi pentru ascultator</span></b><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">· Reduceti factorii ce v-ar putea
distrage cat si zgomotul de fond.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<ul type="disc">
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l3 level1 lfo4; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Cresteti nivelul de atentie atunci cand comunicati cu
persoana cu disartrie.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l3 level1 lfo4; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Priviti persoana in timp ce aceasta vorbeste.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l3 level1 lfo4; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Informati interlocutorul atunci cand aveti dificultati
in a intelege ceea ce spun.</span></li>
</ul>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin: 0in 0in 10pt; mso-list: l3 level1 lfo4; mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto; tab-stops: list .5in;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">Logoped Simona Hint, Oradea tel:0740054037</span></div>
<ul type="disc">
</ul>
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6902751123068752646.post-1443088650970238622014-05-07T00:28:00.001-07:002014-05-07T00:28:53.631-07:00HIPOACUZIA
<br />
Hipoacuzia reprezinta incapacitatea partială sau totală de a auzi.<br />
<br />
O persoană “hipoacuzica” are pierdere de auz. Dar în spatele acestei
pierderi de auz exprimat în decibeli se află o serie întreagă de probleme:
alegerea limbii, modul de comunicare, auto-perceptia si identitatea.<br />
<br />
Pierderea auzului si surditatea sunt legate de volumul de sunet pe care o
persoană il poate percepe, si, de asemenea, pe teren (sau frecventa) de sunet.<br />
<br />
Unii oameni au anumite dificultăti de auz, cum ar fi dificultati in
perceperea sunetelor înalte sau grave, care se pot traduce într-o dificultate
de a auzi voci ascutite sau terne si au implicatii pentru predarea si învătare
situatiilor. Acest lucru nu este ceva ce poate fi corectat sau restaurat cu
ajutorul unui aparat auditiv. Protezele auditive pot creste volumul de sunet,
dar nu pot compensa pierderea de frecventă.<br />
<br />
Exista mai multe cauze ale hipoacuziei. Unii oameni se nasc surzi din cauza
unei afectiuni ereditara, sau au avut probleme congenitale, cum ar fi cele
asociate cu rubeola. Altii pot devenii surzi ca urmare a prejudiciului, boli
sau expunerea la zgomot excesiv.<br />
<br />
Pierderea partiala sau totală a auzului, corelată cu momentul vietii în care
s-a dezvoltat, are adesea un impact asupra stilului de comunicare a unei
persoane. Persoanele afectate folosesc o varietate de metode de comunicare,
inclusiv limbajul semnelor, şi de multe ori, mai multe forme simultan.<br />
<br />
Experientele unui copil hipoacuzic depind foarte mult de gravitatea
afecţiunii, de preferintele lor în comunicare, de experienta lor anterioară si
de relatia lor cu mediul şi cu societatea. Chiar si într-o şcoală care se
străduieşte să ofere un mediu prietenos si de a răspunde la nevoile elevilor
săi hipoacuzici, există încă posibilitatea să existe probleme legate de
comunicare.<br />
<br />
Este important să ne amintim că elevii hipoacuzicii sunt întotdeauna cea mai
bună sursă de informare în acest domeniu, si de a asculta în mod corespunzător
la observatiile si preocupările lor. Multi copii hipoacuzicii au experiente
pozitive de studiu în învătământul superior si incluziunea socială.<br />
<br />
Cu toate acestea, într-un mediu in care se tine cont mai putin sau deloc de
astfel de afecţiuni, o persoană hipoacuzica se poate simti izolată, confuză si
frustrată. Se poate ca informaţiile transmise de un hipoacuzic să fie gresit
întelese sau pierdute – acest lucru este valabil pentru sunete atât verbale cat
si non-verbale. Încercarea de a percepe sunetele sau cititul pe buze pot
constitui o provocare si pot deveni obositoare la un moment dat. Logoped Simona Hint tel:0740054037, Oradea<br />
Simonahttp://www.blogger.com/profile/17642923556836968235noreply@blogger.com0