Se afișează postările cu eticheta copii care nu vorbesc corect. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii care nu vorbesc corect. Afișați toate postările
marți, 14 aprilie 2015
De ce copii stalcesc cuvintele?
E amuzant atunci cand copilul spune “vata” în loc de “vaca”, când scoate limba printre dinţi şi sâsâie precum un gâscan când e vorba de cuvinte care conţin sunetele “S”, “Z”, “Ce”, “Ci”, “Ţ”, când spune, de exemplu, “toiata” deşi separat ştie să spună toate sunetele cuvântului “ciocolata”.
Este bine să ştiţi că această “stâlceală” a cuvintelor poartă numele general de dislalie, denumirile particularizându-se apoi în funcţie de sunetul afectat: cand sunetul afectat este B-betacism , capacism sunetul afectat fiind C, gamacism cand sunetul afectat este G, mutacism cand sunetul afectat este M,sigmatismul cand sunetul afectat este S.Cele mai frecvente dislalii sunt sigmatismul si parasigmatismul pentru grupa şuieratoare si siflantelor. Din punct de vedere simptomatologic dislalia poate fi simpla –tulburările se manifesta sub o forma uşoara,polimorfa-tulburările se extind asupra majoritatii sunetelor,dislalie totala-sunt afectate toate sunetele.
Unele sunete sunt inlocuite cu altele atunci cand copilul nu poate emite unul din sunetele unei perechi,acestea avand puncte de articulare apropiată care formează “perechi”: “R şi L”, “F şi V”, “C şi G”, “S şi Z”, “Ş şi J”, “T şi D” etc. De exemplu, atunci când copilul nu poate emite sunetul R va spune în loc de “raţa” “laţa”.
Diverse cauze stau la baza acestor tulburari: de la malformaţii ale organelor care participă la actul vorbirii (buze, limba, maxilare etc.), până la un model verbal greşit (al părintelui, educatoarei sau al cuiva apropiat) pe care copilul şi-l însuşeşte prin imitaţie. Un caz frecvent întâlnit este acela în care copilul pronunţă defectuos anumite sunete pentru a se alinta. Oricat de hazliu vi se pare, într-o primă fază, este bine să nu-l încurajaţi! Altfel, se va deprinde să vorbească aşa mereu.Destructurarea (constientizarea sunetului din cuvant si folosirea lui acolo unde trebuie) este uin proces putin mai greoi ,daca varsta copilului este undeva in jur de 5 ani, presupunand din partea copilului o atentie mai accentuata.
Fiecare copil are un ritm al sau,corectarea dislaliei presupune un numar variabil de şedinţe, în funcţie de dificultăţile pe care le întâmpină copilul, dar şi de felul în care el evolueaza pe parcurs. Tocmai de aceea, nu trebuie să aşteptam rezultate imediate, uneori, corectarea dureaza multe luni. Un rol esenţial în acest demers îl au parintii. Împreună cu logopedul care va desfaşura principala activitate de corectare, părintele trebuie să susţină exerciţiile şi să-l încurajeze şi stimuleze pe copil în direcţia unei vorbiri corecte. Copilul se va deprinde să vorbească corect treptat, după multe exerciţii pe care le desfăşoară împreună cu logopedul. Este indicat ca exercitiile de corectare a sunetului/sunetelor sa se desfaşoare in fata unei oglinzi pentru a putea observa miscarile de articulare , exercitiile folosite pentru a-i susţine demersul. O şedinţă de logopedie se desfăşoară în mai multe etape:
– exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic (a capacităţii de diferenţiere între sunete);
– exerciţii de respiraţie
– exerciţii pentru dezvoltarea motricităţii organelor implicate în vorbire;
– emiterea sunetului afectat în silabe;
– emiterea sunetului afectat izolat (de unul singur – se porneşte de la imitarea diferitelor sunete din natură, cunoscute de copil; de exemplu: şarpele, câinele, raţa, broasca, musca, maşina, soneria etc.; apoi i se arată copilului în oglindă care este poziţia corectă de emitere a sunetului respectiv);
– emiterea sunetului afectat în cuvinte (în diferite poziţii: iniţial, median, final);
– emiterea de propoziţii, poezii şi realizarea de activităţi ludice în scopul exersării sunetului afectat şi stimulării generale a vorbirii.
De la pronuntarea de sunete, exclamatii, cuvinte izolate, copilul va trece la elaborarea de propozitii cu 2 – 3 sau chiar cu mai multe cuvinte. Practic ia nastere un limbaj particular copilului, cu deformari si inventii cu adevarat originale, care-i confera o posibilitate mai larga de exprimare si de a pune intrebari.
Pentru a numi un obiect, pentru a avea „notiuni”, copilul trebuie mai intâi sa inţeleagă. Tocmai de aceea etapa de cercetare si cucerire a lumii din jurul lui favorizeaza mult dezvoltarea limbajului.
Este bine ca in pauza dintre şedintele la logoped exerciţiile sa fie continuate acasa cu parinţii,este foarte importanta recapitularea,implementarea celor insuşite.
Atentie! Nu ii faceţi copilului observaţii si nu il corectaţi daca stalceşte cuvintele, si nici nu il imitaţi in modul de exprimare.
Cum ne dezvoltam limbajul la copii?
A invata copilul sa vorbeasca este una dintre cele mai mari responsabilitati ale parintelui. Bebelusii isi petrec cea mai mare parte a timpului cu mamica si taticul, ei fiind principala sursa de invatare si cele mai importante persoane cu care cel mic comunica.
Copiii incep sa comunice cu mediul din jurul lor inca din prima luna de viata, cand raspund luminii si zgomotelor puternice tresarind si miscandu-se. Mai apoi, in luna a doua si a treia de viata incepe sa scoata sunete si sa zambeasca. Ganguritul si rasul continua, fiind formele prin care micutul de 6-8 luni incearca sa comunice cu lumea din jurul sau.
La aceasta varsta, bebelusul este capabil sa spuna cateva silabe simple cum ar fi “da-da” sau “ma-ma”. Treptat, copilul incepe sa inteleaga cuvinte, semne si semnificatia primelor instructiuni. Pana la sfarsitul primului anisor de viata, vocabularul unora dintre copii poate numara chiar 5-6 cuvinte, progresul continuand, astfel ca la 3 ani va forma propozitii simple, va intelege mare parte din ceea ce se discuta in jurul lui si va incepe sa puna intrebari si sa vorbeasca cu alti adulti in afara de familie. Parintii sunt primii “profesori” ai copilului, ajutandu-l in dezvoltarea sa lingvistica, sociala si mentala.
Iata cateva sfaturi pe care parintii le pot folosi pentru a invata copilul cum sa vorbeasca:
Comunicati inca de la primele zile de nastere. Vorbiti-i, imitati-i sunetele pe care incearca sa le scoata din cea de-a doua luna de viata, cantati-i, petreceti cat mai mult timp impreuna, uitandu-va direct la el, astfel incat cel mic sa va vada fata si mimica.”Iti este foame acum?”, “Mai vrei putin laptic?”. Nu te rezuma doar la atat: atingerea, imbratisarea si joaca sunt si ele forme de comunicare cu bebelusul tau.
Vorbeste-i despre lucrurile care compun lumea din jurul lui si activitatile tale zilnice. Asigura-te ca-i vorbesti clar, linistit, nicidecum repede, folosind cuvinte simple, usor de recunoscut pentru copil si in alte convorbiri.
Indica-i obiectele si lucrurile pe care le intalniti in viata de zi cu zi. “Uite autobuzul”. Cand creste, adauga detaliile: “Uite un autobuz argintiu”.
Raspunde gangurelilor si sunetelor pe care incearca sa le scoata pentru a comunica cu tine. Te va imita si el la randul lui.
Stinge televizorul. Nu aveti nevoie de zgomot de fond! Copilul trebuie sa te auda clar de tot.
Ofera-i jucarii, carti, puzzle-uri cu imagini adaptate varstei sale. Jucati-va impreuna, arata-i si descrie-i partile corpului si ajuta-l sa descopere lumea povestilor, citindu-i cat mai des. Foloseste cuvinte simple si vorbeste cat mai clar, evitand (pentru inceput) limbajul bebelusesc sau pitigaiat.
Daca incearca sa-ti spuna ceva, fa efortul sa-l intelegi: se va simti incurajat sa incerce si mai mult sa vorbeasca. Daca face greseli de pronuntie, repeta varianta corecta integrala a cuvintelor sau propozitiilor la care intampina dificultati de exprimare. Daca vede o pisica si spune “Ica”, repeta-i “Da, mami/ Alex/ pui, uite pisica!”. Nu-l certa si nu-l umili cand greseste.
Conversatiile dintre voi trebuie sa fie cat mai variate si sa includa intrebari, afirmatii, dar si comentarii.
Citeste-i zilnic. Povestile contin idei si semnificatii pe care incearca sa le inteleaga, ajutand-ul totodata in dezvoltarea sa emotionala, mentala si lingvistica. In primele 6-8 luni de viata nici macar nu e nevoie sa-i citesti: arata-i pozele din carte, descrie-i fiecare imagine, lasa-l sa simta textura diferita (exista carti din plastic, hartie, material textil, carti care imita blana animalelor – cu cat texturile sunt mai variate, cu atat mai bine).
Asculta-l de fiecare data, raspunde-i la orice intrebare si ofera-i timpul necesar pentru a se exprima (mai ales in jurul varstei de 2 ani cand ideile o iau inaintea vorbelor si nu face fata tavalugului de ganduri pe care doreste sa si le exprime). Incurajeaza-l sa vorbeasca despre lucrurile preferate: jucarii, mancare, locuri, prieteni.
Canta-i de cate ori ai ocazia. Alege cantece cu rime simple, distractive, care pot fi insotite de gesturi: bati din palme, mimezi vaslirea unei barci, cum cade ploia, cum inoti, etc…
Cand ii vorbesti, fa-o de la un nivel doar putin superior gradului lui de exprimare. De exemplu, daca tocmai ti-a spus o propozitie formata din 3 cuvinte, raspunde-i cu o fraza din 4-5-6 cuvinte. Nu-l coplesi cu informatii si propozitii complexe, insa fereste-te si sa raspunzi printr-un simplu “da, “nu”, “aha”.
Jucati jocuri unde trebuie sa va asteptati randul fiecare, de exemplu de-a v-ati ascunselea
Restrictioneaza-i accesul la suzeta pe parcursul zilei. Folositi-o doar la somn. Este greu, aproape imposibil, sa incerci sa vorbesti cu suzeta in gura.
Vorbesti des cu micutul/ micuta ta? Povestiti, conversati mult de-a lungul unei zile? A inceput sa vorbeasca? Ne-ar face mare placere sa impartasesti toate astea cu noi, precum si ce solutii ai gasit pentru a invata copilul sa vorbeasca mai repede.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)