Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie

Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie are un caracter stimulativ și trebuie să înceapă imediat ce pacientul este apreciat de către medicul neurolog ca fiind stabil și apt de efort – de obicei a doua zi sau la câteva zile după accidentul vascular cerebral. Pentru rezultate optime, pacienții cu afazie necesită stimulare sistematică zilnică, dimineața și după-amiaza cu pauze mari între ședințe de 40-50 minute, precum și pauze de câteva secunde în timpul ședințelor, între exerciții. Cercetările au concluzionat că sprijinul acordat de familie pentru recuperarea pacienților este deosebit de valoros, mai ales când se beneficiază și de coordonarea unui logoped specializat pe recuperarea sistematică a limbajului la pacienții cu afazie. Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie include: • Exerciții de gimnastică fonoarticulatorie (pentru buze, limbă, obraji, palat etc); • Exerciții pentru corectarea pronunției sunetelor, silabelor, cuvintelor, sintagmelor și propozițiilor; • Exerciții pentru recuperarea înțelegerii limbajului vorbit; • Exerciții pentru recuperarea agramatismului; • Exerciții de denumire obiecte sau imagini, de completare a unor propoziții lacunare, de formulare propoziții cu cuvinte date; • Exerciții de citire și scriere etc. Trebuie reținut că într-o proporție mai mare se recuperează capacitatea de înțelegere a limbajului vorbit și citirea, apoi capacitatea de exprimare orală, cel mai greu recuperându-se limbajul scris. Mai întâi se recuperează nivelul concret al limbajului și abia ulterior, mai lent, nivelul abstract. Pacientul este în evoluție, abilitățile lui se ameliorează constant, iar exercițiile trebuie adaptate permanent la condiția actuală a acestuia. Ce frecvență trebuie să aibă ședințele de logopedie? Frecvența ședințelor logopedice se stabilește în funcție de gravitate, de aspirațiile pacientului (unii pacienți doresc să comunice elementar cu membrii familiei, alții sunt mai exigenți, doresc să își reia serviciul etc), de posibilitățile familiei de a-l sprijini în recuperare. Se recomandă un minimum de două ședințe săptămânal, dar rezultate optime se obțin atunci când se fac ședințe zilnic. Eficientă este alternarea perioadelor în care se lucrează intensiv (de exemplu timp de două-trei luni câte 3-4 ședințe pe săptămână) cu perioadele de odihnă (1-2 săptămâni), pentru a evita stagnarea și suprasolicitarea pacientului. Cât durează recuperarea? Procesul de recuperare este de obicei lent și de lungă durată. El se poate întinde pe câteva luni sau 2-3 ani. Mulți pacienți cu afazie declară că au recuperat unele funcții chiar și după mai mulți ani de la accidentul vascular cerebral. Mărturii puteți găsi în cartea “Revelații despre creier” de Dr. Jill Bolte Taylor. Cercetările arată că există trei mari praguri în recuperare: la 2 luni, la 6 luni și la 1 an de la accidentul vascular cerebral. Astfel, cele mai semnificative progrese apar în primele 2 luni, în primele 6 luni ritmul recuperării este încă destul de rapid. Chiar și după 1 an de la AVC, se pot face progrese remarcabile dacă se lucrează sistematic, atât cu logopedul, cât și acasă. În ce măsură se recuperează tulburările limbajului din afazie? S-a constatat că gravitatea afectării limbajului în primele zile de la accidentul vascular cerebral nu este un factor decisiv pentru stabilirea unui prognostic. Pacienții afectați mai ușor se recuperează de regulă într-o proporție mai mare, decât cei afectați grav. S-au înregistrat însă și cazuri de pacienți afectați grav care au progresat semnificativ, precum și cazuri care au stagnat, sau, mai rar, au regresat. Factorii care influențează major recuperarea sunt: - atitudinea pacientului față de recuperare; - sprijinul acordat de familie; - oferirea unui suport suplimentar de specialitate prin ședințe de consiliere psihologică și psihoterap